Aceasta bautura îsi are originile în zonele tropicale, mai precis în Africa si Asia de Sud, fiind utilizata în tratarea bolilor endemice. A primit numele de apa tonica datorita gustului amarui, fiind folosita cu scop medicinal. Componenta ce confera aceste proprietati este chinina, ce a fost adaugata cu scop profilactic în vindecarea malariei. Amestecarea apei tonice cu gin a fost practica prima oara în India Britanica, acolo unde populatiile britanice au creat amestecul pentru ai creste palatabilitatea.
Apa tonica medicinala este de fapt apa carbonatata cu un continut ridicat de chinina. În zilele noastre, continutul de chinina este foarte scazut, în principal pentru a conferi produsului aroma specifica. În consecinta, apa tonica este mai putin amara, devenind din ce în ce mai dulce, datorita adaosului de sirop de porumb sau zahar. Unii producatori au creat apa tonica dietetica ce contine îndulcitori artificiali. Apa tonica traditionala obtinuta din apa carbonatata si chinina este produsa în cantitati mici doar pentru acei care doresc sa simta gustul amar al apei originale.
În prezent apa tonica este des utilizata în cocktail-uri, amestecata preponderent cu gin sau votca. Adaugarea de aroma de lamâie sau lime în apa tonica a condus la aparitia de bitterlemon si bitterlime, fiind folosite la obtinerea bauturilor usoare populare în rândurile europenilor si ale nord-americanilor. O curiozitate a acestei bauturi este ca sub actiunea razelor ultraviolete, apa tonica este fluorescenta. Deoarece chinina este sensibila la razele ultraviolete, fluorescenta apei tonice se poate observa la lumina soarelui.
Obtinerea apei tonice începe cu receptia materiilor prime, o receptie cantitativa si calitativa. În aceasta etapa are loc si o pregatire a materiilor prime în vederea folosirii în flux: apa este filtrata si supusa operatiilor de purificare corespunzatoare, zaharul si celelalte ingrediente sunt supuse unor operatii de îndepartare a unor eventuale impuritati. Dozarea presupune masurarea cantitatii sau volumelor de ingredinte ce vor fi folosite la obtinerea unui lot de produs finit. Toate acestea sunt introduse în cisterne în care are loc dizolvarea tuturor elementelor în apa, producându-se omogenizarea amestecului. Înainte de îmbuteliere, amestecul este impregnat cu dioxid de carbon, apoi buteliilor pline le este aplicata eticheta. Buteliile sunt împachetate în baxuri de câte 6 butelii si dirijate catre depozitîn vederea valorificarii.
Cu respect,
             Aurelian Lupu