Una dintre priorităţile ce se impun în noul context al creşterii vacilor cu lapte în fermele private este reamenajarea şi readaptarea spaţiilor interioare pentru a se creea posibilitatea mişcării permanente a acestora.

S-a constatat în numeroase ferme de tip industrial de– alungul timpului că întreţinerea legată a fost cauza majorităţii tehnopatiilor. Principala tehnopatie au fost pododermatitele datorită legării animalelor şi contactul permanent a membrelor posterioare cu dejecţiile..

Una din cauzele principale a ieşirilor din efectiv sunt afecţiunile podale, urmate de mamite cât şi repercursiunile acestora asupra aparatului de reproducţie şi implicit a producţiei.

Nu în ultimul rând reamintim că lipsa posibilităţii mişcării înseamnă o grea depistare a căldurilor cu consecinţe negative a unui proces de reproducţie normal .

Toate aceste aspecte arhicunoscute pledează pentru întreţinerea vacilor cu lapte, libere în adăpost.

În principiu într-un sistem de întreţinere liberă există trei tipuri de spaţii: de furajare, de odihnă, şi de mişcare.

Spaţiul de furajare trebuie să asigure un front de furajare de 60 cm, astfel dând posibilitatea fiecărui animal să aibă acces la furaje concomitent.

De regulă frontul de furajare este delimitat printr-un sistem de bare despărţitoare, unele având chiar posibilitatea de blocare a capului în scopul imobilizării animalului pentru efectuarea diferitelor acţiuni ( vaccinări, control de gestaţie,  însămânţări ).

Spaţiul de odihnă este reprezentat de cuşete individuale cu dimensiunea cuşetei de 1,15-1,20  x  2,20-2,30 m, pentru pardoseala se folosesc materiale rele conducătoare de căldură ( cărămidă, covor de cauciuc ) peste care se aştern periodic paie tocate, nisip fin sau rumeguş. Cuşetele sunt prevăzute cu bare limitatoare la nivelul greabănului pentru a obliga animalul să defece în afara boxei.

Cuşetele sunt despărţite de bare metalice cu forme rotunjite. În general boxele sunt astfel construite încât animalul ,când se odihneşte, în caz că defecă dejecţiile cad în afara cuşetei pe spaţiul unde acţionează plugul raclor.

Spaţiul de mişcare este considerat spaţiul de la marginea cuşetei până la frontul de furajare, loc unde acţionează plugul de raclare.

În aceste sisteme libere de adăpostire, mulsul se execută în sala de muls, unde animalele au acces numai în timpul mulsului.

Ţinând cont că în zona de vest, clima este mai blândă sunt indicate adăposturile semideschise ( fără un perete ) animalele având acces permanent la padocul exterior.

Menţionăm că în acest tip de adăpost ecornarea animalelor este absolut obligatorie pentru a se evita accidentele, care pot apărea .

În viitorul apropiat acest sistem va fi singurul agreat, ca aspect privit din punct de vedere al protecţiei animalelor.

Sursa:

 Autor: Magda Anuța