Agroturismul romanesc

 Agroturismul romanesc

    Aşadar, turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turisticee locale (naturale, culturale şi umane), ca şi dotările şi echipamentele turistice. Mai putem spune că agroturismul este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsa legatură cu mediul ambiant, natural şi uman. Agroturismul este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească prin implicarea turiștilor în viața gospodăriei și furnizarea acestora de servicii şi activități (masă, cazare, interacțiune cu mediul socio-natural) proprii gospodăriei țărănești, fără a-i conturba acesteia specificul. Economic, zona rurală se evidenţiază prin trei tipuri de bază:

- rural periferic sau rural profund;
- zone rurale integrate;
- ruralul intermediar.

Coordonatele turismului rural sunt:

- spaţiul - fără existenţa oamenilor, acesta nu poate constitui suportul convieţuirii, întrucât un spatiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism rural;
- oamenii - în lipsa spaţiului şi a produselor, dispun de o capacitate de primire redusă;
- produsele - au, în general, o existenţă efemeră. În funcţie de regiune, cele trei coordonate, descriu realităţi diferite, motiv pentru care produsul turistic rural are semnificaţii diferite. Turismul rural în România s-a practicat mereu, dar spontan, sporadic, întâmplător, şi mai ales neorganizat. Dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originale de etnografie şi artizanat, ce pot fi valorificate turistic, în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltarea turismului rural. Porţiunea cea mai spectaculoasă şi impunătoare a Carpaţilor Româneşti o constituie Carpaţi Meridionali – între culoarul Timiş-Cerna (la vest) şi Valea Prahovei (la est). Supranumiţi şi Alpii Româneşti, ei ating câteva vârfuri peste 2500 de metrii: Omu (2505 m) în masivul Bucegi, Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m) în munţii Făgăraş, Parâng (2518 m), Peleaga (2529 m) în munţii Retezat etc. În Carpaţii Meridionali au sălăşluit şi au fost protejate o serie de alte „ţări” dintre cele mai vestite sunt ale Oltului, Loviştei şi Haţegului – situată în inima vechii Dacii. Jiul şi Oltul au ferestruit în acestă catenă văi transversale la el, ca şi Prahova împreună cu Dâmboviţa. Aici, între masivii muntoşi ai Bucegilor şi Pietrei Craiului, între Transilvania şi Muntenia legate de Culoarul Rucăr-Bran se află leagănul turismului românesc, începuturile turismului rural. În prezent, sunt peste 25 de firme ce desfăşoară activitate de tour operatori cu produse turistice rurale. Dintre acestea amintim doar câteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov), „Trans Tour” Praid (Harghita), „Dublion” Câmpulung (Argeş), „Daruguş” Balavanyos (Covasna), „Montana Service” Vidra (Vrancea).