Arsura bacteriană a mazării - Pseudomonas syringae pv. pisi

 

   Arsura bacteriană a mazării - Pseudomonas syringae pv. pisi
   Boala a fost semnalată în 1915 în SUA, apoi în mai multe state europene iar în 1957 E. Docea şi Olga Vulpe au depistat-o în culturile de mazăre din jurul capitalei.
   Simptome.
  Primele simptome ale bolii apar pe frunzele bazale unde se constată prezenţa unor pete mici, de 1-6 mm în diametru, cu aspect umed, colţuroase, galbene-cafenii la început, apoi brune. Petele de pe tulpini, care sunt
alungite, verzi-măslinii, pot să se unească şi să dea naştere la dungi brune de până la 1,5 mm lungime, situate la locul de prindere a codiţei frunzei. Infecţiile primare, timpurii, pot produce uscarea florilor şi uscarea primelor păstăi mici. Infecţiile secundare, târzii, se manifestă pe păstăi sub formă de pete circulare sau neregulate ca formă, de 3-8 mm în diametru, cu aspect umed, de culoare galbenă-brunie, iar ca urmare păstăile rămân seci. Pe toate organele atacate, din ţesuturile distruse apar picături cu bacterii, de culoare albcenuşie,
ce se usucă se brunifică şi formează pe zonele uscate, pelucule lucioase.
   Transmitere-răspândire.
  Răspândirea bacteriei în cultură se face prin curenţii de aer ce antrenează fragmente de colonii (pelicule) bacteriene sau picăturile apei de irigaţie (prin aspersiune) sau a apei de ploaie. Bacteria se transmite de la un an la altul, prin sămânţa infectată şi în măsură mai redusă prin resturile vegetale infectate. Evoluţia bolii este favorizată de umiditatea atmosferică mare şi de temperaturile ridicate cuprinse între 28-30oC.
   Prevenire şi combatere. La semănat se va folosi sămânţă provenită din loturi semincere, unde nu s-a manifestat atacul şi preventiv va fi tratată cu: Mancoben 60 PTS-4 kg/t săm.