Produsele  tip  wine-cooler  sunt  bauturi  slab  alcoolice,  reconfortante  si hranitoare,  obtinute  din  vin,  în  amestec  cu  suc  de  fructe,  suc  de  legume,  extracte aromatice  naturale.  În  traducere  „vin racoritor”,  aceste  produse  sunt  bauturi slab  alcoolice  (5-6%  vol.alc.)  pe  baza de  vin  si  sucuri  de  fructe  aromate. Se utilizeaza de regula vinuri albe,  roze si rosii  de  consum  curent,  musturi concentrate,  extracte  de  plante aromate,  uleiuri  eterice  si  arome  de sinteza,  acid  citric  pentru  corectarea aciditatii, apa dedurizata.  
Vinul  utilizat  este  de regula  vin  de  masa,  de  obicei  din productia  noua  sau  chiar must  de  vin concentrat partial fermentat. Când se foloseste vinul de masa, ponderea acestuia din total  produs  este  de  circa  50%.  În  cazul  folosirii mustului  de  vin  concentrat  partial fermentat, ponderea din total produs este de numai 10%.
 Chiar  daca  sunt  asemanate  cu  vinurile  spumante  sau  spumoase,  de  catre consumatori, bauturile wine-cooler se deosebesc de acestea prin aromele de  fructe mult mai evidente.  Acest  tip  de  bauturi  a  aparut  in  perioada  anilor  ’80  in  Statele  Unite  ale Americii, productia lor extinzandu-se si in tarile vest europene.

Tehnologia de obtinere
 
Receptia  cantitativa    consta  în  stabilirea masei  strugurilor  folosind    poduri-bascula  de  5-25  tone  sau  bascule  de  2  tone  care  în  ultimul  timp  sunt  înlocuite  de cântare  automatizate  cu  sisteme  de  înregistrare.  Receptia  cantitativa  consta  în cântarirea  strugurilor  la  intrarea  în  centrul  de  vinificatie. Descarcarea  strugurilor  se face de regula mecanizat direct în buncarele de alimentare a masinilor de prelucrat, fie prin bascularea containerului mijlocului de transport, fie cu ajutorul unei macarale în cazul când transportul se executa cu bene.
Receptia calitativa vizeaza  identificarea soiurilor sau amestecurilor, stabilirea starii biologice, caracteristicile cromatice  la soiurile negre, dar  în primul  rând gradul de maturare prin determinarea concentratiei  în zaharuri cu ajutorul  refractometrului sau areometrelor (musti-metre), iar mai nou cu refractometre electronice.
Zdrobirea are scopul de a separa mustul de struguri pentru ca acesta sa vina in contact  cu  drojdiile  care  produc  fermentatia  alcoolica. Aceasta operatie consta în ruperea pielitei strugurelui si  faramitarea boabelor pentru a pune  în libertate miezul si mustul. Modul  cum  sunt  zdrobiti  strugurii  influenteaza    desfasurarea  ulterioara a fermentatiei  alcoolice  si  a maceratiei  si  în  final  calitatea  vinurilor  obtinute.  Trebuie însa  evitata  macinarea  totala  a  pielitelor,  spargerea  semintelor  sau  zdrobirea  si destramarea  ciorchinilor  deoarece  se mareste  disolutia  polifenolilor  astringenti,  iar
continutul în tanin creste în proportie mai mare  decât culoarea.  
Macerarea  este  operatia  care  consta  în mentinerea mustuielii  în  contact  cu partile solide ale strugurilor  bogate în tanin, substante colorante, odorante, azotate si compusi minerali  care  trec  ulterior  în  vin,  în  cantitati  de  80%  din  cantitatea  initiala aflata  în  partile  solide. 
Macerarea-fermentarea  trebuie  dirijata    si  urmarita  cu  atentie  prin  controlul temperaturii  (25-28°C)  al  densitatii  si  al  indicilor  cromatici  de  2-3ori  pe  zi.  Se realizeaza  în  cisterne  rotative  metalice  (cu  sau  fara  termostatare).  Se  umplu  cu mustuiala, lasându-se un gol de 15-20% durata fiind de 24-36ore si de 48-60 de ore pentru  cele  netermostatate. Pentru  omogenizarea mustului  se  rotesc  de  doua  ori, câte 5 min pe ora, cu alternarea sensurilor. Cisternele au capacitatea de 20 tone sunt construite din tabla de otel inxidabil, sunt suspendate si actionate de un motor electric. Dispozitivele de evacuare a CO₂ sunt  amplasate  fie  axial,  fie  pe  fata  externa  a  cilindrului  de  otel. Spatiul  interior  al cilindrului  este  împartit,  printr-o  sita  de  inox,  în  doua  compartimente:  unul mai mic (pentru must-vin), în care se afla si deschiderea dispozitivelor de evacuare a CO₂ si unul mai mare  (pentru mustuiala). pe peretele  interior se aplica o sicana  în spirala, careare rol de a conduce mustuiala catre gura de golire.
Realizarea  macerarii-fermentarii  într-un  spatiu  închis,  sub  o  usoara suprapresiune  de  CO₂,  precum  si  omogenizarea  eficienta  care  se  face  între  cele doua  faze,  conduce  la  obtinerea  unor  vinuri  rosii  cu  parametrii  oenologici corespunzatori.  Sistemul  ROTO  este  deosebit  de  economic  datorita  cantitatilor  importante de mustuiala preluate de fiecare sarja, a scurtarii duratei de macerare si a gradului înalt de mecanizare a tuturor operatiilor tehnologice.
Dupa zdrobire si dezbrobonire, în mustuiala obtinuta  o parte din must se afla liber  urmând  ca  el  sa  fie  separat  de  pielita  si  seminte.  Acest must,  provenind  din centru  bobului  este mai  sarac  în  resturi  de pulpa,  pielita,  însa mai  bogat  în  zahar, acizi,  substante  azotoase,  tanin.  Este  mai  armonios  alcatuit,  se  limpezeste  mai repede. Pentru separarea mustului de mustuiala se folosesc linuri simple.  
Utilajele  folosite  pentru  presarea  bostinei  trebuie  sa  asigure  separarea  unui procent cât mai mare de must , iar calitatea mustului sa fie cât mai buna. Pentru ca operatia de presare sa fie rational condusa trebuie sa indeplineasca conditiile:
-  asigurarea  extractiei  maxime  a  mustului  evitând  frecarea  bostinei  si distrugerea tesutului pielitei , sâmburilor si ciorchinilor;
- durata presarii sa  fie mica pentru a evita contactul  îndelungat  între must si tescovina, oxidarea mustului si declansarea fermentatiei;
- dirijarea presiunii;
- obtinerea unui must cât mai limpede fara fragmente de pulpa si pielita;
Alegerea tipului de presa se face în functie de tipul de vin care urmeaza a se obtine  si  de  cantitatea  de  struguri  ce  se  prelucreaza. Exista  doua  tipuri  de  prese: discontinue si continue.
Presele cu actiune discontinua pot fi actionate manual , mecanic, hidraulic sau pneumatic. Ele au un randament în must mai mic decât presele cu actiune continua, dar calitatea mustului obtinut este net superioara.  
Pentru presare se prefera presele continue mobile. Vinul obtinut prin presare se numeste vin de presa si reprezinta circa 15% din vinul total. De regula, vinul de la prima  presare  se  amesteca  cu  vinul  ravac,  iar  vinul  de  la  a  doua  presare  se colecteaza separat. În timpul presarii trebuie sa se evite pe cât posibil oxidarile si sa se mentina o curatenie desavârsita a utilajelor si salilor de fabricatie pentru ca vinul sa fie ferit de otetire.
Asamblarea consta în omogenizarea diferitelor fractiuni de must. Se amesteca mustul ravac cu cel de la presa discontinua sau cu mustul de la stuturile I si II de la presa continua.
Operatia  consta  în  scurgerea  vinului  din  vasele  de  fermentare  în  vasele  de depozitare, unde vinul îsi continua evolutia.  
Dupa  perfectarea  fermentatiei  alcoolice,  vinurile  rosii  urmeaza  o  faza  de finisare biologica care consta  în  transformarea acidului malic  în acid  lactic de catre bacteriile  malolactice.  Pentru  vinurile  rosii  de  calitate,  fermentatia  malolactica constituie primul stadiu si cel mai important al maturizarii, iar pentru vinurile rosii de consum curent reprezinta un plus de garantie a stabilitatii.
Fermentatia  malolactica  se  deruleaza  la  sfârsitul  fermentatiei  alcoolice  si  consta în transformarea acidului malic din vinuri în acid lactic si CO2. Este o metoda de dezacedifiere biologica a vinurilor cu aciditate excesiva, întrucât acidul malic, acid dicarboxilic este transformat într-un  acid  monocarboxilic  mai  slab,  acidul  lactic determinând scaderea aciditatii si, în final, ameliorarea însusirilor senzoriale:
Dupa perfectarea fermentatiei malolactice vinurile noi sunt tulburi. Ele contin o suspensie, o serie de  impuritati si precipitate care apar  în  timpul  fermentatiei si pe parcursul  formarii  vinului. Particulele depuse  la  fundul  vasului  formeaza  un  depozit abundent, numit impropriu drojdia vinului.  
Pritocul vinului este una din ingrijirile cele mai importante care i se da vinului, fiind o operatie simpla. Este obligatorie  în practica conditionarii vinului, deoarece  în conditiile vinificatiei moderne, cu volume mari de vinuri, drojdia poate sa comunice vinului gusturi si mirosuri neplacute si sa creeze un mediu prielnic pentru dezvoltarea bacteriilor  patogene.  Data  efectuarii  primului  pritoc  este  în  functie  de  sanatatea  si compozitia vinului limpiditatea si tipul vinului, tipul vasului de depozitare a vinului brut.
Înaintea  executarii  pritocului  vinurile  se  analizeaza  organoleptic,  chimic  si microbiologic.
Pritocul  se  poate  face  direct  prin  caneaua  butoiului  sau  robinetului  de decantare a cisternei, prin canea si pompa, prin canea sub presiune de aer sau CO₂.
Cele  mai  folosite  sunt  primele  doua  procedee,  ultimul  fiind  utilizat  când  avem  la dispozitie un compresor de aer sau butelii de CO₂ sau în cazuri speciale. Separarea vinului  de  drojdie  se  poate  face  pe  cale  mecanica,  prin  filtrare  sau  centrifugare, operatiile fiind mai costisitoare.
Cupajarea    se  face  atunci  când  vinul  s-a  format  si  maturat,  are  indici organoleptici si fizico-chimici corespunzator sortimentului. Înainte de cupajare vinurile sunt  examinate  din  punct  de  vedere  al  rezistentei  la  aer,  precum  si  a  compozitei chimice, efectuându-se analize de laborator ale principalilor componenti, alcatuindu-se astfel buletinul de analiza care trebuie sa însoteasca fiecare sarja.  Pe  baza  calculelor  se  realizeaza  mai  întâi  o  microproba  de  laborator  cu respectarea stricta a proportiilor care se supun apoi analizei chimice si se degusta. Odata  stabilita  care  dintre  probe  reprezinta  cupajul  cel  mai  reusit,  se  trece  la asamblarea componentelor si implicit la realizarea produsului finit. Operatia prin care se  adauga  la  vinului  rosu,  sucul  de capsuni. La aromatizarea vinurilor se folosesc  macerate  alcoolice  din plante aromate.
Conditionarea  presupune asigurarea  stabilitatii  tartrice, proteice  si  obtinerea  limpiditatii.
Dupa filtrare se adauga acid ascorbic 150  –  200  mg/l  sau  se  corecteaza doza de SO₂ liber la 25-30 mg/l. Dupa aromatizarea produsului si  conditionarea  lui,  acesta  este diluat  cu  apa  dedurizata,  filtrat  si dezaerat pâna se ajunge la 5-6% vol. alc.,  iar  zaharul  la  45-50  g/l.  Se corecteaza  apoi  aciditatea  totala  cu acid  citric  pâna  la  4-4,5  g/l  aciditate totala în H₂SO₄.
Asigurarea stabilitatii biologice a  bauturilor  de  tip  wine-cooler  care  sunt  slab  alcoolice  si  bogate  în  zahar  este asigurata  prin  filtrarea  sterila.  Se  folosesc  de  regula  filtre  cu  membrane  având marimea  porilor  de  0,45-0,65µm,  care  retin  celule  de  drojdii  sau  filtre  cu  placi sterilizate de tipul EK si KS. Încarcatura de germeni activi trebuie sa fie zero.
Pentru  impregnarea  cu  CO₂  produsul  este  racit  la  +2…..+3°C.  În  butelie presiunea trebuie sa fie de 1,5-2 bari. Pentru    reducerea  dozelor  de  conservanti  ce  asigura  stabilitatea  biologica  a produsului, se face pasteurizarea buteliilor, prin trecerea lor în tunelul de pasteurizare timp de 15 minute la 80 °C.
Produsul are în final urmatorii parametrii:
- alcool 5-5,6% vol.
- aciditate totala 4-4,5 g/H₂SO₄
- zaharuri 60-75 g/l.
Înainte de îmbuteliere se face o filtrare finala printr-un filtru cu placi, care sa-i confere bauturii o limpiditate cristalina.  Pentru îmbuteliere sunt necesare: sticle, dopuri (din pluta sau material plastic), capisoane(din material plastic, hârtie, staniol), banderole,  fluturasi, etichete. Sticlele folosite pentru îmbutelierea vinului sunt în functie de sortiment.  
Linia  de  îmbuteliere  a  vinului  cuprinde  urmatoarele  utilaje: masina  de  spalat sticle, ecranul de control al sticlelor spalate , masina de îmbuteliat, masina de dopuit, ecran  de  control  al  sticlelor  îmbuteliate,  dispozitiv  de  etichetat,  platforma  rotativa pentru  asezarea  în  navete.  Sticlele  sunt  aduse  în  sectia  de  îmbuteliere  dupa  o verificare prealabila în navete sau ladite pe un transportor cu role. De aici sunt luate manual  si  asezate  pe  platforma  masinii  de  spalat.  Cu  un  dispozitiv  automat  sunt introduse  în  casetele masinii  de  spalat  unde  sunt  spalate  trecând  prin  zonele  de înmuiere, spalate cu solutii alcaline cu apa calda si apa rece. Apoi sunt scurse, fiind scoase  din masina  printr-un  dispozitiv  special  care  le  aseaza pe  un  transportor  cu placute. Instalatia mai este prevazuta cu un dispozitiv de sterilizare a sticlelor  cu SO₂ (în  cazul  îmbutelierii  sterile),  iar  pentru  sticlele  speciale  la  anumite  bauturi, dispozitivul  de  capsulare.  În  timpul  functionarii  acesteia  trebuie  urmariti  urmatorii parametrii tehnologici: se verifica temperaturile necesare în fiecare zona, pentru a se evita  spargerile  care  au  loc  datorita  socurilor  termice  (la  diferente  mari  de temperatura  de  la  o  zona  la  alta).  În  zonele  de  spalare  a  sticlelor  prin  sprituire, trebuie verificate duzele pentru a fi centrate la gâtul sticle pentru ca eficienta spalarii sa  fie maxima (jetul de apa sa spele interiorul sticlei ajungând pâna la fundul ei) de asemenea, duzele exterioare trebuie sa spele sticlele corespunzator. Sticlele  spalate  trec  pe  un  transportor  cu  placute  prin  dreptul  ecranului  de control,  unde  se  verifica  eficienta  spalarii  la masina  de  îmbuteliat. O  roata  stelata dirijeaza sticlele pe platforma rotativa a masinii de îmbuteliat, unde se face umplerea sticlelor. Dupa  îmbuteliere,  sticlele  trec  prin masina  de  dopuit,  sunt  verificate,  apoi trecute la etichetat, iar de aici sunt introduse în navete pentru a fi expediate.  
Cu respect,
       Aurelian Lupu