Bolile Tomatelor-Partea 2 din lista bolilor intalnite in Romania
9. Pătarea bacteriană a tomatelor – Xanthomonas campestris pv. vesicatoria
Bacterioza a fost descrisă în 1914 în sudul Africii dar acum este cunoscută în toate zonele ce au climat umed şi cald. Tr. Săvulescu şi col. Au semnalat această bacterioză în 1932, avertizând pe cultivator de posibilitatea deprecierii cantitative şi calitative a recoltelor.
Simptome. Bacteria parazitează toate organele aeriene ale tomatelor. Răsadurile prezintă pe primele 2 frunzuliţe şi apoi pe frunze şi tulpiniţă pete galben-verzui până la brune, cu o zonă centrală brună din cauza ţesuturilor necrozate (arse), de pe care se scurg picături de lichid bacterian sub formă de lacrimi. Pe frunzele plantelor mature apar pete neregulate ca formă, de 1-2 mm în diametru, cu aspect umed şi margini bine delimitate.
În perioadele umede sau după irigarea culturii, în jurul petelor apar inele lucioase datorită lichidului bacterian. Iniţial petele au culoarea verde închis, apoi devin cenuşii sau brune şi sunt dispuse în special de-a lungul nervurilor, spre marginile frunzelor. În cazul unor infecţii puternice, zonele brunificate se unesc, iar ţesuturile se rup. Pe tulpini apar zone suberificate (aspre) şi crăpături variate ca formă şi lungimi. Florile infectate în primele faze nu leagă şi cad. Fructele infectate prezintă pete circulare, umede, galben-brunii sau cenuşii înconjurate de un inel alb-gri.
În zonele atacate, ţesuturilefructului se scufundă uşor, devin crustoase şi chiar dacă fructul se coace, în jurul rănilor rămâne o zonă verde. Crustele apărute pot crăpa pe parcursul creşterii fructului, iar prin crăpături pot pătrunde alţi agenţi ce depreciază mai mult fructele.
Transmitere-răspândire. Bacteria infectează ţesuturile prin deschiderile naturale din frunză, răni ale frunzelor şi tulpinilor sau ale perişorilor absorbanţi de pe rădăcini. Primele infecţii pornesc de la sămânţa infectată, în coaja căreia bacteriile sunt viabile 16 luni sau chiar mai mult. Bacteria poate supravieţui 2-3 ani în terenurile unde au rămas resturi de plante bolnave. Primele infecţii la răsaduri asigură sursa de bacterii ce va fi dusă de ploi şi vânt şi va produce infecţii secundare. Irigarea prin aspersiune este contraindicată în serele sau tarlalele unde s-au semnalat infecţii primare. Cercul de plante gazdă al bacteriei este foarte larg, ea parazitând în afară de tomate şi ardei, numeroase specii de plante ca : zârna, tutunul, ridichia, cătina, măselariţa, păpălau şi ciumăfaia.
Prevenire şi combatere. Întrucât bacterioza se răspândeşte prin sămânţa infectată, se recomandă folosirea de sămânţă ce provine din lanuri sănătoase sau sămânţă tratată prin cufundare timp de 10 minute în apă caldă la 60oC sau 5 minute în soluţie de sublimat corosiv 1:3000, urmată de spălări prelungite. Tratarea chimică a seminţelor se face cu Mancoben 60 PTS-4 kg/t sămânţă sau cu Agrimicină (17-200 μm/ml) tratare care deşi costisitoare, are eficacitate maximă. Răsadurile vor fi obţinute şi repicate numai în sol dezinfectat termic sau chimic, iar pentru evitarea infecţiilor secundare, culturile de tomate vor fi tratate de cel puţin 5 ori în timpul vegetaţiei. Primul tratament se aplică în stadiul de apariţia plăntuţelor până la 2 frunze, cu zeamă bordoleză 0,5 %; cel de al doilea tratament se aplică până când plantele au 45 cm înălţime, stropirile fiind executate cu: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor -1 %(10 kg/ha); Champion 50 WP-0,3 % (3 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Dithane75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p.21z.); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Oxicupron 50 PU-0,5%(4-5kg/ha); Vondozeb-0,2 % (t.p.14z.); Vondozeb 75 DG- 0,2 % (t.p. 14 z.).
În câmp, dar mai ales în seră, trebuie să se respecte măsurile de izolare spaţială a culturilor plantelor din cercul de gazde a patogenului, precum şi rotaţia culturilor în vederea micşorării numărului de bacterii pe gramul de sol. Hibridul Unirea este rezistent faţă de această bacterioză.
10. Pătarea bacteriană punctiformă - Pseudomonas syringae pv. tomato
Bacterioza a fost descrisă în 1933 simultan de către doi cercetători din China şi S.U.A. În ultimii 30 de ani, boala s-a extins în toate ţările cultivatoare de tomate, la noi fiind semnalată în 1974 de F. Oprea şi C. Rafailă, atât la tomate cât şi la ardei. Prin căderea florilor atacate şi deprecierea calitativă a fructelor recoltabile, se înregistrează pierderi de până la 75 %.
Simptome. Bacteria atacă părţile aeriene ale plantelor încă din primele faze de vegetaţie când, apar pete mici cu aspect umed, bine delimitate, de 1 mm în diametru. Ţesuturile petelor, prin uscare, devin brun-închis la culoare şi se înalţă în centrul zonelor atacate, fiind înconjurate de un inel de decolorare. Prin desprinderea ţesuturilor necrozate, apar găuri în frunziş. Fructele infectate au puncte brune, de cel mult 1 mm în diametru, în jurul cărora se menţine o zonă verde, mai intens colorată decât restul fructului (fig. 100-c). La palparea fructelor se constată că ţesuturile atacate sunt bombate. Fructele coapte nu pot fi atacate de această bacterie ce nu evoluează datorită pH-ului acid al acestora. Atacul bacteriei poate fi semnalat pe coada frunzelor, pe tulpină, pe flori şi chiar pe fructe, dar numai până când acestea au 3 cm în diametru.
Transmitere-răspândire. Bacteria se transmite de la un an la altul prin seminţele infestate, pe care sunt bacterii. Primele infecţii pot proveni şi de la bacteriile din sol, unde acestea pot supravieţui în resturile de plante bolnave, dacă solul este umed şi temperatura nu scade sub 4oC. În solurile alcaline sărace în substanţe nutritive, bacteriile pot supravieţui mult timp. Apariţia rănilor mici produse de vânt şi insecte pe timp umed, favorizează instalarea atacului atât la tomate cât şi la ardei şi vinete.
Prevenire şi combatere. Tratamentele termice şi chimice aplicate la sămânţă, însoţite de stropirile repetate aplicate la răsad şi în cultură, asigură sănătatea plantelor şi reduc numărul de bacterii din sol pentru anul următor.
Se recomandă tratamente cu: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR -1 % (10 kg/ha); Champion 50 WP -0,3 % -(3 kg/ha); Super Champ Fl- 3 l/ha-0,2 % (2 l/ha); Mancozeb 800-0,2 % (2 kg/ha); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha).
Soiul Dacia şi hidridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la bacterioze.
11. Necroza (arsura) măduvei tulpinilor de tomate - Pseudomonas corrugata
Cercetătorul englez R.A. Lelliot semnalează în 1955 boala cunoascută sub numele de "necroza măduvei tulpinilor", ce poate produce pierderi de până la 50 % la tomatele cultivate în seră. În România, Gh. Marinescu depistează bacterioza în 1982 la tomatele din sere.
Simptome.
Bacterioza se observă la plantele mature ce au 4-6 inflorescenţe, plante ce manifestă simptome de decolorare şi ofilire. Ofilirea evoluează foarte rapid şi în câteva zile tulpina prezintă pete brune, este strangulată şi se rupe. Tulpinile au pete lungi de 25-30 cm, cu crăpături în ţesuturi şi chiar cu adâncituri evidente prin care se vede măduva. După irigarea culturii din aceste răni se scurge un lichid bacterian vâscos, de culoare albicioasă. Secţiunile în tulpini evidenţiază brunificarea măduvei şi a vaselor conducătoare
Transmitere-răspândire. Pătrunderea bacteriei în plantă se face prin rănile ce apar pe parcursul perioadei de vegetaţie în urma lucrărilor în verde. Umiditatea mare în
atmosferă, variaţiile mari ale temperaturii (zinoapte),ca şi îngrăşarea excesivă cu azot
favorizează instalarea atacului.
Prevenire şi combatere.
Tomatele din seră vor fi cultivate în soluri echilibrat fertilizate şi pe tot parcursul vegetaţiei, se va avea în vedere respectarea umidităţii şi a temperaturii la optim, fără variaţii brusce. În timpul lucrărilor de copilit şi legat, se va asigura dezinfectarea periodică a mâinilor muncitorilor şi a conductelor de apă. Plantele bolnave se vor scoate şi se vor arde.
12. Alte bacterioze ale tomatelor
- putregaiul bacterian al tomatelor de seră;
- focul bacterian al foliajului;
- ofilirea bacteriană.
Boli produse de ciuperci
13. Putrezirea coletului (bazei tulpiniţei) şi căderea răsadurilor de legume - Pythium de Baryanum
Boala cea mai gravă ce poate fi întâlnită în răsadniţe, sere înmulţitor sau chiar în câmp, la plantele tinere de legume, este putrezirea coletului şi căderea plantulelor. Ea se întâlneşte la toate răsadurile de legume, flori, puieţi în pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare, în toate ţările cultivatoare de pe glob. Ciuperca atacă o multitudine de plante cultivate si buruieni.
Simptome. Plantulele răsărite din teren infestat, prezintă în zona bazală a tulpiniţei o brunificare a ţesuturilor, care se extinde atât în sus pe tulpină cât şi în jos spre rădăcină. Tulpiniţele se subţiază în zona atacată iar plantula se veştejeşte şi se culcă pe pământ unde va putrezi în întregime.
Simptomele apar sub formă de vatră de atac ce se extinde repede, în cazul în care temperatura se menţine la 20-30oC şi umiditatea este peste 90 %. În 2-3 zile întreaga răsadniţă sau seră înmulţitor poate prezenta toate plantele distruse. La suprafaţa solului se constată prezenţa unui strat fin micelian, albicios,
care se extinde. În cazul unei infestări puternice a solului se observă doar vetre de atac fără plante răsărite, deoarece acestea sunt putrezite până la ieşirea lor la suprafaţă.
Atacul are o evoluţie mai lentă după repicare, când plantele sunt mai bine aerisite şi capătă rezistenţă prin înverzirea tulpiniţelor şi formarea ţesuturilor mecanice, protectoare. Absenţa luminii, insuficienta aerare, excesul de umiditate şi pH-ul acid, sunt factori favorizanţi ai instalării şi evoluţiei grave a ciupercii
Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin sporii de rezistenţă din sol, iar în cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii, de la plantă la plantă, se face prin sporii duşi de apa din sol.
Prevenire şi combatere. Producerea răsadurilor se va face numai în soluri dezinfectate termic, fără exces de umiditate şi cu pH alcalin.Dezinfecţia solului se poate face cu Nemasol 510 – 700 l/ha dar la temperatură mai mare de 150 C ,cu 21 zile înainte de plantare. Seminţele se vor dezinfecta prin tratare cu: Apron FL-10 l/t, Apron 35 SD-2,5 g/kg;A p ron XL 350 ES-1 l/t săm.; Captadin 50 PU-4 g/kg; Mancoben 60 PTS-4 kg/t; Royal FLO 42 S-3 l/t; Super Homai 70 PM-5 g/kg; Tiramet 60 PTS-4 kg/t săm.
După răsărirea plantulelor se va executa un prim tratament cu unul din produsele: Previcur 607 SL-0,15 %; Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha/m2); Folpan 50
WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad); Rovral 50 WP- 0,075 %; Captadin 50 PU- 0,25%(3-4 l soluţie /m2 ),Previcur Energy – 0,1%(3 l soluţie /m2 )
14. Mana tomatelor - Phytophthora infestans
Originară din America de Sud, ciuperca a produs de-a lungul anilor epidemii grave la cartof (1843 - S.U.A, 1845 - Canada, Belgia, Olanda, Franţa, Anglia).
Distrugerea culturilor de cartof ale Irlandei în 1845 şi în anii următori a dus la exodul populaţiei spre America, fenomen cunoscut în istorie sub numele de"foamea irlandeză".
Mana tomatelor semnalată în Europa în anul 1847 şi în ţara noastră în anul 1940, apare pe tomate în special în ciclul doi de cultură. În sere sau solaria pierderile pot varia de la 30 % până la compromiterea culturii.
Simptome. Tomatele pot fi infectate în toate fenofazele, frunzele prezentând pe margini sau spre vârf pete cu aspect umed (verde închis). Ţesuturile afectate se veştejesc, se brunifică şi frunzele se răsucesc spre partea superioară. În condiţii de umiditate atmosferică pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor apare un puf, nu prea dens, de culoare albă. Cozile frunzelor, lăstarii şi tulpinile atacate, prezintă pete alungite brune, superficiale, fără puf albicios.
Inflorescenţele atacate prezintă pe frunzuliţele de la baza florilor şi pe codiţele lor, zone brune, se usucă şi cad. Atacul semnificativ este cel de pe fructe, acestea putând fi parazitate în toate fazele de dezvoltare. Ciuperca pătrunde pe la locul de prindere a fructului, produce pete mari brune-olivacei şi cu rapiditate distruge tot fructul. Tomatele verzi devin tari, aspre iar cele coapte au pete brune-deschise, pe suprafaţa cărora apar zonalităţi concentrice; pe fructele căzute pe sol unde este umiditate mare, ciuperca formează miceliu cu mulţi spori. În culturile de tomate din seră (ciclul doi), atacul evoluează rapid, datorită variaţiilor de temperatură de zi-noapte, care produc apariţia condensului de apă pe organele vegetative, condens ce uşurează infecţiile.
Transmitere-răspândire. Ciuperca este comună pentru tomate şi cartof, aşa încât, transmiterea de la un an la altul este asigurată de tuberculii infectaţi existenţi în materialul de plantat sau de cei mici, nerecoltaţi, rămaşi pe sol. De la o sursă de infecţie, o plantă de cartof pe care apar spori, răspândirea se poate face prin vânt pe o rază de cel puţin 11 km/zi, în câmp deschis.
Prevenire şi combatere. În fermele legumicole trebuie să se respecte o izolare spaţială între tarlalele plantate cu cartofi şi cele de tomate. În sere şi solaria se va menţine o temperatură constantă care să nu scadă sub 20oC şi fără oscilaţii care produc condens pe plante. Încă de la primele simptome pe frunze, vor fi îndepărtate frunzele (se vor culege în saci de polietilenă) şi se vor culege fructele căzute pe sol (înainte ca ciuperca să sporuleze). Dintre soiurile şi hibrizii omologaţi, Dacia şi Ioana au o oarecare rezistenţă la mană. În câmp, dar mai ales în sere şi solarii se vor face tratamente, ţinând însă cont de timpul de pauză, recomandat pentru fiecare produs, în funcţie de eficacitatea lui în timp. Tratamentele se pot executa cu unul din produsele din grupele:
Gr.A: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) LIEBOR-1 % (10 kg/ha); Funguran OH-50 WP-1,5 kg/ha; Oxicig 50 PU 0,4-0,5 % (4-5 kg/ha); Oxicupron 50 PU-0,5%(4-5 kg/ha); Super Champ Fl-3 l/ha-0,3 %; Turdacupral 50 PU 4-5 kg/ha (t.p. 21 z.),Curenox 50 4-5 kg/ha,Vitra 50 WP – 0,3%(3 kg/ha)
Gr.C: Dithane 75 WG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Dithane M 45-2-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG 2-2,5 kg/ha (t.p. 21 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.); Ziram 90 WP-2,5 kg/ha (0,25 %),Dithane Neotec 75 WG – 0,2%(2 kg/ha), Mancozeb 800 – 0,2%(2 kg/ha),Scut – 0,2%(2 kg/ha),Winner M 8o – o,2%(2 kg/ha);
Gr.D:Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 %,
Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Bravo 75 WP- 2 kg/ha (t.p. 21 z.); Mycoguard 500 SC-4 l/ha (0,4 %), Odeon 720 SC – 0,15%(1-1,5 l/ha),Balear 500 SC – 0,2%(1,5-2 l/ha), Canyon 500 SC –0,2%(1,5-2 l/ha);
Gr.G: Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP-0,2 %(t.p. 21 z.); Captan 80 WP- 0,125 (t.p. 21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (răsad 4-5 l/m2); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-0,3 %; Folpan 50 SC-0,2%(2 l/ha); Merpan 50 WP- 0,2 % (t.p. 21 z.); Merpan 80 WDG-0,15 % (1-5 l sol/m2 răsad);Merpan 50 PU-0,2%(2 kg/ha)
Gr.H: Curzate 50 WP-0,25 kg/ha + 1 kg Mancozeb sau + 3 kg/haTurdacupral (t.p. 14 z. câmp sau 7 z. seră);
GR.J:Ranman 0,02%(0,2 l/ha)
Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (1,5 kg/ha); Quadris SC-0,075 % (0,75 l/ha) (t. câmp);
Gr.L:Acrobat TMZ 90/600-2 kg/ha; Armetil Cobre-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Cupertine Super 0,35%(3,5kg/ha); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Galben M-2,5 kg/ha (0,25 %); Mancuvit PU-2 kg/ha (t.p. 21 z.); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Orthocid Super 60 PU- 0,3 % (3 kg/ha); Patafol-2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil MZ 72 WP-3,5kg/ha (t.p. 3 z.); Ridomil GoldMZ 68 WP- 2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3 kg/ha (0,3 %); Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 3 z.); Shavit F 71,5 WP- 2 kg/ha (0,2 %); Shavit F &2 WP-0,2%(2 kg/ha), Dentamet 31 0,4%(3-4 l/ha), Dacmancoz Ultra M – 0,25%(2,5 kg/ha).
Pentru stropiri se vor lua produse din grupe diferite!
În sere sau solarii se recomandă irigarea prin picătură pentru a nu scădea efectul tratamentelor foliare.
Autor: Robert Popescu
