Boli produse de ciuperci

Boala este originară din America de Nord, unde a fost observată încă din anul 1834 de către L. D. Schweinitz. Datorită schimburilor comerciale, mana a fost introdusă în Europa, mai întâi în Franţa, unde primele infecţii au fost constatate de către J. Planchon în anul 1878 şi din această ţară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate, determinând împreună cu filoxera pagube considerabile plantaţiilor viticole. La noi în ţară, mana a fost observată în anul 1887 în podgoriile Buzăului dar, după P.Viala, este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu, ţinând seama că boala era semnalată în ţările vecine încă din anul 1881. Pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate, ci şi în anii următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 %până la 70-80 %, în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv. Vinurile provenite din viile mănate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorită unei cantităţi reduse de zahăr în must) fără buchet şi se îmbolnăvesc de "băloşire".

Simptome. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze, lăstari tineri, cârcei, flori, ciorchini şi boabe. Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafaţă de 10-25 cm2 şi până ce îmbătrânesc, când practic manifestă o rezistenţă sporită la mană. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce infecţia. În primăvară, petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie, au un contur difuz, atingând dimensiuni ce variază de la câţiva mm. la câţiva cm. (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifică, frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioară a frunzei în dreptul acestor pete galbene-untdelemnii, se constată prezenţa unui puf albicios, alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii. În funcţie de condiţiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate accentuată), ce determină o evoluţie rapidă, faza de "pete untdelemnii" nu mai apare, iar frunzele nu mai prezintă pe faţa inferioară acel puf albicios, caracteristic.

La soiurile cu struguri roşii sau negri, petele de mană sunt înconjurate de un inel vişiniu, iar la cele rezistente faţă de această boală petele se brunifică, iau o formă colţurată şi sunt limitate de nervuri. Către toamnă, când frunzele devin mai rezistente, în urma infecţiilor apar pete mici, colţuroase, de 1-2 mm în diametru, în dreptul cărora ţesuturile se brunifică, în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde. Această formă de atac poartă numele de "pete de mozaic". În această fază ciuperca nu mai produce pe partea inferioară a limbului puf alb. Rezistenţa la îmbolnăvire a frunzelor bătrâne poate fi explicată prin procentul mic de apă, procentul mai mare de potasiu cât şi prin pH-ul neutru spre alcalin, pe care-l prezintă sucul celular, în această fază. Lăstarii ierbacei şi cârceii atacaţi prezintă pete alungite de culoare brună, care pe timp umed, se acoperă cu un puf albicios, alcătuit din masa de miceliu cu spori. Pe lăstarii mai evoluaţi şi lignificaţi, atacul de mană apare sub forma unor pete alungite de culoare brună, ce apar în preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarţa este moartă. Coardele atacate nu se maturează. Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos în anii cu precipitaţii abundente. Infecţia are loc prin cozile inflorescenţelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltată a codiţei boabelor. Ciorchinii mici, pe timp umed se îngălbenesc şi se acoperă cu miceliu şi spori de culoare albă, "putregai gri" sau se brunifică şi se usucă, pe timp secetos. Bobiţele se acoperă cu un puf albicios format din miceliu şi spori, deoarece bobiţele tinere neacoperite de stratul ceros, permit ieşirea miceliului în exterior. Infecţia pe boabe continuă şi după ce boabele sunt mai mari şi acoperite cu stratul ceros, ciuperca pătrunzând prin partea lăţită a codiţei bobului cât şi prin diferite răni produse de insecte sau grindină. Bobiţele atacate se brunifică, se zbârcesc şi uneori se desprind de pe ciorchine şi cad cu uşurinţă. Acest aspect parazitar întâlnit pe bobiţele mai dezvoltate, care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normală, poartă numele "putregai brun" . Formarea miceliului şi a sporilor are loc într-un timp relativ scurt (6-10 ore), dacă umiditatea atmosferică este ridicată (95-100 %) şi temperatura este  cuprinsă între 18-24oC.

Către toamnă, în frunzele mozaicate, ciuperca formează organele de rezistenţă şi de iernare. Aceştia sunt sferici, bruni, prevăzuţi cu un perete gros. Numărul lor variază în funcţie de sensibilitatea soiurilor de viţă de vie faţă de mană cât şi de condiţiile climatice ale anului respectiv, ajungând la 200-1250 pe mm2 (Tr. Săvulescu, 1941).

Transmitere-răspândire. În primăvară, sporii de rezistenţă germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă, la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32oC, iar optimum de 22-23oC). În timpul germinării, sporul crapă, iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare, ce va cădea pe sol. În timpul ploilor repezi din primăvară, sporii ce plutesc în băltoacele din jurul butucilor, sunt proiectaţi pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturile plantei-gazdă prin stomate. Acest proces poartă numele de contaminare primară. Deoarece sporii de rezistenţă germinează în mod eşalonat(pe măsură ce aceştia ajung la suprafaţa solului şi în funcţie de umiditate) infecţiile primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. Uneori, sporii de rezistenţă pot germina de timpuriu, înainte ca viţa de vie să intre în vegetaţie şi în acest caz, infecţia primară nu poate avea loc decât după ce apar frunzele, care au cam 5 cm în diametru, organe ale plantei receptive la mană. După ce se produc infecţiile primare, urmează perioada de hrănire a ciupercii în frunză, în tipul careia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii. Lungimea perioadei de hrănire (incubaţie),variază în funcţie de temperatura mediului înconjurător.  

Manifestarea bolii este marcată de apariţia miceliilor (puf alb), ce poartă spori. Numărul sporilor de vară, ce se formează pe miceliu, este foarte mare, fiind cuprins între 200-400. Sporii sunt luaţi de curenţii de aer şi duşi la distanţe mari. Ei îşi pot păstra viabilitatea 7-8 zile. Ajunşi pe organele viţei de vie, sporii după ce stau în picăturile de apă, timp de 1,5-2 ore, produc filamente de infecţie ce pătrund prin deschiderile naturale ale frunzei (stomate). Aceste infecţii, produse de sporii de vară poartă denumirea de infecţii sau contaminări secundare. Contaminările secundare cu ajutorul sporilor de vară se pot repeta de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie, în funcţie de numărul şi durata ploilor. În anii favorabili pentru mană, numărul infecţiilor secundare poate ajunge la 10-20 şi chiar mai multe. Stabilirea momentului când are loc o infecţie secundară şi determinarea duratei perioadei de incubaţie are o mare importanţă în combaterea raţională a manei. Tratamentele chimice trebuie aplicate numai în timpul perioadei de incubaţie, pentru ca la apariţia miceliului şi a sporilor, când în mod sigur există pericolul unei noi infecţii, organele viţei de vie să fie acoperite cu o peliculă de substanţă care să le protejeze. Spre toamnă, după efectuarea ultimei contaminări secundare, ciuperca formează sporii de rezistenţă, sub forma cărora ciuperca iernează.

În ceea ce priveşte comportarea soiurilor la atacul de mană, soiurile superioare de masă şi de vin sunt mai sensibile la atac. Printre acestea cităm: Afuz-Ali, Muscat Hamburg, Perlă de Csaba, Chasselas, Cardinal, Regina viilor, Riesling italian, Italia, Fetească regală, Fetească albă, Băbească neagră etc. în timp ce soiurile Negru vârtos şi Crâmpoşie sunt mai rezistente. Cercetările efectuate de către C. Rafailă şi col. (1968) au dus la obţinerea unor soiuri şi hibrizi rezistenţi care, folosiţi ca portaltoi, imprimă altoiului o toleranţă sporită faţă de mană, cum sunt: Vitis riparia, Vitis berlandieri, Berlandieri x Riparia, Solonis x Riparia etc.

Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaţiile viticole, mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaţiile neîngrijite. Arăturile prin care frunzele cu sporii de rezistenţă sunt îngropate la adâncimi mai mari, cât şi drenarea terenurilor care reţin puternic apa, duc la reducerea numărului de infecţii. Se recomandă ca terenul din vii să fie menţinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă umedă, favorabilă infecţiilor de mană. De asemenea, legatul, copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp (prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi, care sunt foarte uşor atacaţi de mană).

Combaterea chimică a manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeamă bordoleză 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. În anii cu condiţii climatice normale se aplică 3-4 tratamente, astfel: stropitul întâi, cu zeamă bordoleză 0,5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8 frunze; stropitul al doilea, se face înainte de înflorit; stropitul al treilea şi eventual al patrulea, după înflorit şi la formarea ciorchinilor.

Tratamentele se vor efectua cu produse din grupele:

Gr.A:Bouillie bordelaise WDG-0,5%-posfloral 5 kg în 1000 l apă; Alcupral 50 PU-3 kg/ha în 1000 l sol/ha; Blue Shield 50 WG-2,0 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă la ultimele 2 tratamente); Champion 50 WP -3 kg/ha; 2 kg/ha la ultimele 2 tratamente aplicate la interval de 10 zile; ); Cobox 50 PU-0,4 % (t.p. 28 z.); Cupertine Super-4 kg/ha;Funguran OH 50 WP-3 kg/ha (în 1000 l sol/ha); 2 kg/ha în 1000 l/ha ultimele 2 tratamente la interval de 10 zile; Gresfin -0,25-0,5 %; Helmoxy 50 WP-3 kg/ha în 100 l sol/ha ultimele 2 tratamente la intreval de 8-10 zile); Kocide 2000 - 1,5kg/ha (0,15 % în 1000 l sol/ha); Kocide 101-50-PU -3 kg/ha în 1000 l soluţie/ha; Kocide 101 3-4 kg/ha în 1000 l apă; 2 kg/ha în 1000 l la ultimele 2 tratamente la interval de 8-10 zile; Sulfat de cupru 24-945-0,5-1% soluţie neitralizată cu var;Super Champ FL-3 l/ha; Turdacupral 50 PU- 6 kg/ha; Oxicupron 50 PU-5 kg/ha (0,5 % în 1000 l soluţie); zeamă bordoleză 0,5-1 % (t.p. 21 z.) ,Cuprifat - 0,5%(la tratamentele 1-4 sau 15 la tratamentele 5-8 post floral),Curenox;50- 6 kg/ha-post floral,Succer -0,5-1%postfloral ,Zeamă bordoleză tip “MIF”-5kg/ha în 1000 l apă după înflorit ;

Gr.C: Antracol 70 WP 0,2-0,3 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 28 z.); Dithane M 45-0,2 %; Dacmancoz 80 WP-0,2 %; Efmanzeb 80 WP- 0,2 %; Mancozeb 80-0,2 % (2 kg/ha);Manzate 75 DF-0,2%;Novazeb 800 WP- 2 kg/ha în 1000 l apă; Vondozeb-0,2 %; Dithane M 45-0,2 % (t.p. 10 z.); Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 % (t.p. 28 z.); Polyram combi- 0,2% (t.p. 28 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 28 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28z.), Manconova 0,2%,Scut 0,2%(2 kg/ha în 1000 l soluţie);

Gr.D: Topsin M-ULV- 2,25 l/ha;

Gr.E: Delan 700 WDG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l sol/ha);

Gr.F: Bravo 500 SC-2 l/ha (0,2 %), Rover 500 SC- 2 kg/ha,Canyon 500 Sc -2 l/ha(în 1000l apă),Fungistop -0,2%(2 l/ha în 1000 l apă),Odeon 720 SC -1-1,5 l/ha în 1000 l apă,

Gr.G: Captadin 50 PU-2 kg/ha (0,2 %) în 1000 l sol/ha; Captan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 % (t.p.21 z.); Folpan 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Folpan 80 WDG-1,5 kg/ha; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP-0,2 %; Curzate 50 WP-0,25 kg/ha (t.p. 21 z.) Folpan 50 SC -2 l/ha în 1000 l apă,;

Gr.H :Selene -0,250 kg/ha cu Mancozeb 0,8-1 kg/ha;

Gr.I: Mildicut 2 l/ha prefloral

Gr.K: Alfonat-3 kg/ha; Euparen 50 WP-0,25 % (t.p. 35 z.); Euparen multi 50 WP-0,2 % (2 kg/ha); Quadris SC-0,75 l/ha;

Gr.L: Acrobat TMZ 90/600 WP-2 kg/ha; Aliette C-5 kg/ha; Antracol BT-0,3 % (3 kg/ha) (t.p. 28 z.); Cuprofix F-5 kg/ha (t.p. 40 z.); Curtine V-3 kg/ha (0,3 % în 1000 l apă); Curzate Cuman-3,5 kg/ha; Curzate Man-2,5 kg/ha; Curzate Monox-0,15 %; Curzate Plus T-0,25 % (2,5 kg/ha); Curzate Super V-0,3 % (3 kg/ha); Éclair 49 WG-0,5 kg/ha (0,05 % în 1000 l apă); Electis 75 WG-1,5 kg/ha (0,15 % în 1000 l apă); Equation PRO- 0,4 kg/ha; Folicur E 50 WP-2,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2-2,5 kg/ha (0,2%), 25 % în 1000 l apă); Folicur Star WDG-1,75 kg/ha; Galben M-3 kg/ha; Galben R 4/33 BLU-4 kg/ha; Labilite WP 3-4 kg/ha (t.p. 28 z.); Mancuvit PU-0,2 % (t.p. 30 z.); Micostock-2,5 kg/ha; Monoxin Total 60 PU-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l apă); Monoxin Forte 60 PU-2,5 kg/ha; Melody Duo 66,8 WP- 2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Melody Combi 43,5 WP-2,5 kg/ha (0,25 % în 1000 l ap Odeon 720 Sc –o,15%(1,5 l/ha în 1000 l apă); Mikal- 3 kg/ha (t.p. 28 z.); Mikal B-4 kg/ha (t.p. 28z.); Mikal M-3,5 kg/ha; Mirage F 75 WP-2,5 kg/ha; Orthocid Super 60 PU-3 kg/ha(0,3 % în 1000 l apă); Patafol- 2 kg/ha; Planet 72 WP-2,5 kg/ha (0,25 %); Ridomil MZ 72 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha; Ridomil Gold Plus 42,5 WP-3,0 kg/ha; Ridomil Plus 48 WP-2,5 kg/ha (t.p. 14 z.); Secure-1,25 kg/ha (înainte înflorit); sau 1,5 kg/ha (după înflorit); Shavit F 72 WP-2 kg/ha (0,2 % în 1000 l apă); Sulfocrupron 510 SC-6,5 l/ha; Tridal TC PU-2 kg/ha (t.p. 14 z),Verita-2-2,5 kg/ha,Armetil Cobre -2,5 kg/ha, Armetil M -2,5 kg/ha,Cimoxpron M 3kg/ha, Metazeb 72 WP -2,5 kg/ha în 1000 l apă,Joker -2 kg/ha în 1000 l apă,Mevonal 60 PU -3-4 kg/ha în 1000 l apă.

.

ATENTIE: respectaţi timpul dintre 2 stropiri (t.p.) şi alternaţi produsele! Nu se fac 2 stropiri la rând cu produse din aceeaşi grupă.

După ploile cu grindină, care măresc pericolul infecţiilor, cât şi în cazul când, imediat după ultimul stropit au intervenit ploi repezi ce spală soluţia de pe plante, tratamentul trebuie repetat. Soluţia de fungicid va fi pulverizată cât mai fin pentru a fi repartizată uniform pe organele plantei. O atenţie deosebită se va acorda suprafeţei inferioare a frunzelor prin care au loc cel mai des infecţiile.

Cantităţile de soluţie folosite în şcolile de viţă, unde stropirile se fac săptămânal, variază de la 400 litri la prima stropire, până la 1000 litri la ultimele, când plantele sunt mai dezvoltate.

Avertizarea. Pentru a spori eficienţa tratamentelor cât şi pentru a reduce numărul acestora, stropirile în plantaţiile viticole se execută ţinându-se seama de particularităţile biologice ale ciupercii (criteriul biologic), de influenţa condiţiilor climatice asupra evoluţiei agentului patogen (criteriul ecologic), cât şi de starea de vegetaţie a plantei-gazde (criteriul fenologic). Aceste criterii urmărite în timpul perioadei de vegetaţie stau la baza funcţionării staţiilor de prognoză şi avertizare a căror importanţă este foarte mare pentru combaterea eficientă a manei viţei de vie. Aplicarea tratamentelor numai după fenologia viţei de vie sau numai după datele meteorologice, a dus la rezultate nesatisfăcătoare, fiind necesară şi corelarea cu datele privitoare la biologia ciupercii, respectiv durata perioadei de incubaţie, în funcţie de temperatură. Metodica avertizării după cele trei criterii a fost stabilită de către K. Müller în Germania, de către H. Darpoux în Franţa şi Tr. Săvulescu şi C. Rafailă în ţara noastră.

Datele privitoare la criteriul biologic (germinarea sporilor de rezistenţă ce dau contaminările primare şi a celor ce dau infecţiile secundare, perioada de incubaţie şi apariţia miceliului cu spori), criteriul ecologic respectiv condiţiile climatice (temperatura aerului, a solului, cantitatea de precipitaţii, durata umectării frunzelor), cât şi criteriul fenologic (formarea frunzelor ce pot fi infectate,lungimea lăstarilor neacoperiţi de soluţie, înflorirea etc.) se înscriu pe un grafic, obţinându-se elementele necesare pentru a putea avertiza tratamentele în timpul perioadelor de incubaţie, astfel ca la apariţia miceliului şi a sporilor (când în urma unei eventuale ploi se creează pericolul unei infecţii) plantele să fie stropite.

Dacă rezerva de spori de rezistenţă din anul precedent este mare, primul stropit se poate efectua în perioada de incubaţie a primei contaminări primare, considerându-se că infecţia a fost suficient de masivă pentru ca la apariţia miceliului cu spori să existe un pericol mare de mană. Urmărind apariţia petalelor galbene-untdelemnii pe frunzele plantelor sensibile la mană şi analizând datele climatice din grafic se poate preciza data contaminării primare sau secundare; durata perioadelor de incubaţie, indică chiar numărul de zile rămase până la apariţia fructificaţiilor în funcţie de temperaturile medii zilnice (cu atât mai precis cu cât diferenţa dintre temperaturile zilelor şi a nopţilor este mai mică), deci şi perioada în care trebuie să se execute stropitul.

Staţiile de prognoză şi avertizare nu pot acoperi suprafeţe viticole prea întinse, deoarece valorile de temperatură şi precipitaţii şi în special durata menţinerii picăturilor de apă pe organele plantei, variază foarte mult în cadrul unei podgorii. Prin înfiinţarea punctelor de sprijin în interiorul zonei unei staţii de prognoză şi avertizare s-a reuşit să se aplice tratamentele în mod diferenţiat în funcţie de microclimate. Mai recent prin dispozitivul "Agroexpert" înregistrarea datelor climatice se face pe calculator, la intervale de un sfert de oră, ceea ce face posibilă avertizarea tratamentelor cu mult mai mare exactitate.

Sunt ani aşa zişi "de mană" când au loc 15-20 de infecţii primare şi secundare care impun aplicarea unui număr mare de tratamente pentru a proteja noile creşteri ale lăstarilor neacoperite cu fungicid. În anii în care în luna mai şi iunie ploile sunt frecvente şi sunt însoţite de ceaţă, burniţe, temperaturi peste 10oC, iar rezerva de spori de rezistenţă din anul precedent este mare, se creează condiţii extrem de favorabile unor invazii de mană.

 

Autor: Robert Popescu