Ceaiul
Ceaiul este una din cele mai populare bauturi din lume. De fapt, este cea mai consumata bautura dupa apa. Frunzulitele simple de ceai au cucerit lumea si au devenit bautura preferata a milioane de oameni. Ceaiul este o bautura ce contine cafeina si se obtine din frunzele uscate ale plantei Camellia Sinensis. Exista numeroase varietati de ceai, printre care amintim ceaiul negru, verde si rosu. Ceaiul nu este, însa, o bautura obisnuita, efectele sale benefice pentru sanatate fiind atestate si apreciate de consumatori. Studiile au aratat ca ceaiul contine polifenoli, care-i dau caracterul antioxidant si au proprietati anticancerigene. De asemenea, ceaiul nu contine calorii, devenind astfel bautura ideala pentru oamenii care îsi doresc sa slabeasca. Este si o alternativa preferata a cafelei, deoarece o ceasca de ceai contine jumatate (40mg) din cafeina continuta de aceeasi cantitate de cafea (85mg). Ceaiul mai contine si fluoride benefice pentru dantura. Proverbul chinez “mai bine sa fii lipsit de mâncare timp de trei zile decât de ceai timp de o zi” releva efectele benefice ale ceaiului asupra sanatatii, efecte cunoscute de mii de ani. În prezent, ceaiul - element subtil si rafinat - este folosit într-o maniera impresionanta în diverse domenii cum sunt gastronomia, industria cremelor si a parfumurilor.
Ceaiul propriu-zis, Thea sinensis, este semnalat pentru prima oara în secolul IV în China, folosit initial ca remediu contra unor boli, apoi ca bautura. A trecut în Japonia abia în secolul IX, iar în Europa dupa 1517, gratie portughezilor, apoi olandezilor. Dincolo de a fi o simpla bautura, ceaiul este, în unele regiuni, o veritabila institutie, ridicat la rang de arta. Poate ca nicaieri nu a atins ceaiul un nivel mai elevat si o întelegere mai profunda si mai sofisticata a potentialului sau decât în Japonia, care l-a înnobilat, facând din el o religie estetica, theismul. Ceremonia ceaiului este un ritual hieratic, prilej de reculegere si de interiorizare. E un moment de meditatie. Pe vremea când ceaiul era preparat pentru fiecare invitat în parte de o gheisa, aceasta înmâna castronasul cu ceai rotindu-l usor în podul palmei, pentru a oferi privirii peisajul pictat pe exteriorul portelanului. Consumatorul avea datoria de a continua gestul admirativ al rotirii chawan-ului în propria palma, de a-l contempla în tacere, fara a exprima vreun cuvânt de admiratie, doar un zâmbet.
Sunt mai multe criterii dupa care se face clasificarea ceaiurilor. Criteriile sunt:
Dupa gradul de oxidare ("fermentare") a frunzelor, dupa care avem 5 categorii principale:
- Ceai alb: neve?tejit si neoxidat;
- Ceai verde: ve?tejit si neoxidat;
- Ceai oolong: vestejit, usor zdrobit si partial oxidat;
- Ceai negru (numit rosu de catre chinezi): vestejit, zdrobit si complet oxidat;
- Ceai Pu-erh: vestejit si parsial sau complet oxidat.
Dupa calitatea frunzelor si gradul de farâmi?are:
- Frunze întregi
1) F.O.P. = Flowery Orange Pekoe: ceai din cea mai buna recolta, compus din muguri si urmatoarele doua frunze din vârf.
Termenul "Orange” provine de la numele dinastiei olandeze Orania-Nassau (Orange în limba engleza), iar termenul "pekoe", provenit din chinezescul pak-ho, denota perisorii albi de pe mugurii terminali ai plantei.
2) O.P. = Orange Pekoe: ceai din frunze tinere, strâns rulate; recolta este de buna calitate, dar ceva mai târzie ca precedenta, în care caz, multi muguri deja au crescut si au devenit frunze, ceaiul ajungând sa contina mai putini muguri.
3) P. = Pekoe: recolta este mai putin rafinata si nu contine muguri;
4) S. = Souchong: frunzele sunt culese mai din josul tulpinii, sunt mai mari, mai batrâne si cu un continut mai scazut de teina, iar prin infuzare dau un lichid mai slab colorat; sunt rulate pe lungime si sunt folosite mai ales în retetele de ceaiuri afumate.
Se pot adauga si urmatoarele categorii, care indica ceaiuri scumpe, de cea mai buna calitate, produse de obicei în regiunea indiana Darjeeling:
5) G.F.O.P. = Golden Flowery Orange Pekoe: ceai cu o abundenta mare de muguri, care în urma oxidarii capata o nuanta aurie (golden în limba engleza) în comparatie cu restul de frunze negre. Abundenta de muguri denota o culegere atenta, fiind un indicator al calitatii ceaiului.
6) T.G.F.O.P. = Tippy Golden Flowery Pekoe
7) F.T.G.F.O.P. = Fine (Fancy) Tippy Golden Flowery Orange Pekoe
8) S.F.T.G.F.O.P. = Super Fine (Fancy) Tippy Golden Flowery Orange Pekoe
- Frunze maruntite
1) D. = Dust: categoria ce indica cel mai mare grad de maruntire a frunzelor; dimensiunile mici ale particulelor de ceai permit obtinerea rapida a unui ceai tare si intens colorat. În general ceaiurile maruntite sunt folosite în amestecuri si ambalate în pliculete.
2) F. = Fannings: ceai bine maruntit, ambalat în pliculete.
Desi multi considera ceaiurile maruntite ca niste ramasite de calitate inferioara de pe urma sortarii celor mai bune frunze, în aceasta categorie pot intra si ceaiuri de calitate foarte buna, recoltate si procesate cu ajutorul masinilor.
3) B.P. = Broken Pekoe: ceai maruntit din recolta de tip Pekoe.
Termenul „broken” indica un grad mai mic de maruntire.
4) B.O.P. = Broken Orange Pekoe
5) B.O.P.F. = Broken Orange Pekoe Fannings
6) F.B.O.P. = Flowery Broken Orange Pekoe
7) G.B.O.P. = Golden Broken Orange Pekoe
8) T.G.B.O.P. = Tippy Golden Orange Pekoe
9) B.P.S. = Broken Pekoe Souchong
10) G.O.F. = Golden Orange Fannings
Clasificarea de mai sus se aplica ceaiurilor negre.
Principalele tipuri de ceai existente pe piata mondiala sunt:
Ceaiul alb provine din recoltarea mugurilor si a frunzulitelor foarte tinere pe care se distinge înca puful alb. Procesarea ceaiului este simpla si nu presupune altceva decât uscarea frunzelor la o temperatura relativ scazuta, de multe ori fiind lasate sa se usuce la soare. Obiectivul este obtinerea unui grad cât mai scazut de oxidare (“fermentare”). Pentru ca ceaiul alb nu este oxidat ?i rulat, perisorii argintii ramân vizibili, constituind un semn al calitatii procesarii.
Infuzat, ceaiul alb da un lichid limpede si de culoare foarte deschisa, cu savoare delicata.
Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit traditiei, în provincia chineza Fujian, frunzele provenind din soiul Da Bai (Marele Alb).
Dintre varietatile de ceai alb, mai cunoscute sunt:
- Bai Hao Yin Zhen (Ace de argint): obtinut numai din mugurii nedeschisi, carnosi, fara defecte, acoperiti cu perisori albi; mugurii sunt culesi primavara, pe timp uscat. Aceasta este cea mai scumpa varietate de ceai alb si este produs aproape in exclusivitate în provincia Fujian din soiul Da Bai.
- Bai Mu Dan/ Pai Mu Tan (Bujorul alb): ceai de calitate foarte buna, considerat a fi al doilea tip de ceai pe scara valorica dupa Yin Zhen; sunt culesi nu doar mugurii ci si primele doua frunzulite acoperite cu puf argintiu; la fel ca si Yin Zhen, este cules primavara, niciodata pe timp ploios si numai dupa ce roua s-a evaporat complet de pe plante.
- Gong Mei (Sprâncenele onoarei): ceai alb de gradul trei, provenit mai ales din culturile soiului Xiao Bai.
- Shou Mei (Sprâncenele vietii lungi si nobile): cules în urma ceaiurilor Yin Zhen si Bai Mu Dan; pentru ca este recoltat mai târziu, compozitia sa consta din frunzulitele tinere si mugurii ramasi de pe urma recoltarilor anterioare. Gustul sau este fructat, asemanator ceaiurilor oolong.
- Ceylon White (Ceai alb de Ceylon): ceai apreciat, produs în Sri Lanka; cultivat la altitudini situate între 2200 si 2500 m, cules manual si uscat la soare. În urma infuzarii rezulta un lichid auriu cu gust delicat, având note de miere si pin.
- Darjeeling White (Ceai alb de Darjeeling): cultivat la 2000 m altitudine, ceaiul este recoltat si rulat manual, apoi uscat la soare. Culoarea sa este auriu pal, iar gustul suav si usor dulce.
Ceaiul verde este obtinut oprind oxidarea frunzelor de ceai prin uscarea acestora imediat dupa recoltare. Ceaiul este procesat în maximum doua zile dupa culegere. Majoritatea ceaiurilor verzi sunt oprite din procesul de oxidare prin metode termice. Frunzele pot fi uscate prin metoda traditionala chinezeasca de prajire în tigaie sau prin metoda japoneza de oprire a oxidarii cu abur fierbinte; aceste procedee distrug enzima responsabila de oxidarea frunzelor.
Ceaiul preparat din frunze nefermentate are o usoara nuanta verde-galbuie si aroma delicata specifica.
Originar din China, este cel mai consumat tip de ceai în tarile asiatice, fiind popular si în restul lumii.
a) Ceaiuri chinezesti:
Ceai verde Chun Mee
- Longjing (Fântâna Dragonului): varietate superioara de ceai; este cules si rulat manual, apoi prajit uscat în tigaie. Este unul dintre cele mai falsificate ceaiuri.
- Gunpowder (Praf de pusca): cunoscut si sub numele zhuchá. Frunzele sunt rulate sub forma de granule, asemanatoare cu cele de praf de pusca.
- Bi Luo Chun (Melcul verde de primavara): ceai foarte apreciat, asemanator ceaiului alb, cu gust floral-fructat.
- Chun Mee (Sprâncene pre?ioase): ceai mai acid si mai pu?in dulce decât varietatile obisnuite.
- Hou Kui (Pa?nicul suveran al maimutelor): deosebit prin aspectul sau, doua frunze drepte flancând un mugure mare cu peri argintii.
b) Ceaiuri japoneze (ocha):
- Gyokuro (Picatura de roua): cel mai pretios ceai japonez. Cu cel putin doua saptamâni înainte de recoltare, frunzele sunt acoperite, pentru ca diminuarea luminii solare sa nu reduca dulcea?a ceaiului.
- Matcha: ceai macinat sub forma de pulbere fina, folosit în cadrul Ceremoniei ceaiului, dar si pentru a da gust si culoare unor feluri de mâncare.
- Sencha: ceai japonez nefarâmitat, cu gust ierbos provenit din prima si a doua recolta.
- Bancha: ceai provenit din a treia si a patra recolta; are o aroma puternica de fânete.
- Kukicha: ceai ob?inut din ramurele si codi?e de ceai. Gustul sau aminteste de cel de nuci si de rooibos.
- Tamaryokucha : ceai verde cu aroma de fructe de padure, migdale, citrice si ierburi.
c) Ceaiuri aromatizate:
- Jasmine: ceai verde impregnat cu parfum de iasomie; procedeul este originar din nordul Chinei si consta în a?ezarea alternativa a straturilor de ceai si flori, urmata de o a doua uscare a ceaiului dupa impreganare si îndepartarea florilor.
- Osmathus: ceai obtinut printr-o metoda similara cu cea de obtinere a ceaiului Jasmine.
- Ceai vietnamez cu lotus: florile de lotus Nelumbo nucifera sunt împanate cu frunze de ceai verde; ceaiul este lasat astfel peste noapte pentru ca parfumul florii sa intre în frunzele de ceai. Un alt procedeu este coacerea ceaiului împreuna cu staminele de lotus.
Ceaiul oolong (Ceaiul Dragonului Negru) este un fel de ceai traditional chinezesc, semioxidat, numit qingchá (albastru-verzui). În functie de numarul de zile care trece între recoltare si uscare, ceaiul oolong poate fi “fermentat” în proportie de 10-70%, situându-se din acest punct de vedere între ceaiul verde si cel negru. Lichidul obtinut poate de la verde deschis pâna la auriu închis, iar aroma sa poate fi ierboasa, florala sau fructata, lasând în gura un gust dulceag.
Varietati de ceai oolong:
- Da Hong Pao (Marea roba rosie) : ceai chinezesc foarte pretuit; gustul sau difera în functie de conditiile din locurile de cultivare si de prelucrarea ulterioara.
- Shu Xian (Zâna apei): este un ceai oolong oxidat destul de puternic, de culoare închisa si cu gust puternic de miere.
- Tie Guan Yin (Zei?a de fier a milei)
- Pouchong/ Baozhong: foarte putin oxidat, considerat câteodata drept un ceai verde; gustul sau este floral, iar cele mai bune ceaiuri din aceasta varietate au o aroma suava de pepene galben.
- Dong Ding: ceai de provenienta taiwaneza, floral cu note de miere si de cantalup.
- Formosa Oolong: ceai din Taiwan (denumirea sa provenind de la numele dat de portughezi Taiwanului: Isla Formosa - Insula Frumoasa); are gust de fructe si se serveste fara adaosuri.
Ceaiul negru, denumit de chinezi si ceai rosu (Hongcha), este obtinut lasând frunzele de ceai sa se oxideze complet în mod natural înainte de a fi uscate. Frunzele sunt lasate pentru început la uscat cel mult 18 ore în ladite de lemn, apoi sunt rulate si întinse în încaperi umede si reci. Acest procedeu da frunzelor culoarea neagra.
Ceaiul negru îsi pastreaza aroma mai bine si timp mai îndelungat decât ceaiul verde. Infuzia are culoare ro?iatica cu gust mai intens decât al ceaiurilor mai pu?in oxidate, putând avea arome de migdale, flori salbatice, fructe, malt.
În tarile europene, aceasta forma a ceaiului chinezesc este cea mai consumata.
a) Ceai chinezesc:
- Lapsang Souchong: originar din provincia Fujian; este un ceai negru afumat (uscat în fumul unor ace de pin arzând); aroma sa este puternica, asemanatoare mirosului unui foc de tabara.
- Keemun: ceai de culoare rosie-portocalie, cu aroma echilibrata de fructe si note de pin si flori; este un component de baza al cunoscutului amestec English Breakfast.
- Dian Hong: ceai din provincia Yunnan, având o proportie destul de mare de muguri aurii; cele mai fine ceaiuri din aceasta varietate dau un lichid oranj-auriu, dulceag si cu gust catifelat, deloc astringent; varietatile mai ieftine produc un lichid de culoare mai închisa care pot fi foarte amare.
b) Ceai indian:
- Nilgiri: ceai foarte aromat, parfumat, savuros.
- Ceylon: gustul variaza în functie de regiunea de cultura; de obicei culoarea infuziei este intensa, maro-rosiatica, gustul aspru, intens aromat.
- Darjeeling: foarte apreciat, infuzia este limpede, de culoare deschisa, variind de la auriu la rosiatic; este un ceai floral, astringent, cu note fructate.
- Assam: ceai cultivat la nivelul marii; în urma infuziei rezulta un ceai tare, puternic aromat, cu gust de malt si culoare intensa. Se foloseste si în amestecurile English Breakfast, Irish Breakfast si Scottish Breakfast.
c) Amestecuri de ceai negru:
- Earl Gray: amestec de ceaiuri negre aromate cu ulei volatil de bergamota. Amestecul original continea ceai negru indian si ceai negru de Ceylon.
- English Breakfast: amestec variabil de ceai negru de Assam, Ceylon, Keemun. Gustul este intens, complex, aspru.
- Irish Breakfast: cel mai adesea este un amestec de ceaiuri negre foarte tari de Assam, mai rar intrând în componenta sa si alte varietati.
- English Afternoon: amestec de ceaiuri negre mai usoare decât cele folosite la ceaiurile Breakfast.
- Russian Caravan: amestec de ceai afumat Lapsang Souchong, ceai Keemun sau Yunnan; între ingrediente se pot regasi si ceaiuri oolong.
d) Ceaiuri aromatizate:
- Earl Grey
- Rose Congou: ceaiul negru este lasat la oxidat împreuna cu flori de trandafir.
Ceaiul pu-erh este facut dintr-un soi vechi de Camellia sinensis cu frunza mare (de dimensiunea unei palme). Denumirea provine de la târgusorul Pu-erh din provincia Yunnan, unde comer?ul cu acest fel de ceai înflorea în vremea dinastiei Tang (618 - 907). Este singurul tip de ceai care se îmbunata?este pe masura ce se înveche?te; de fapt, un ceai pu-erh de buna calitate se ob?ine printr-o învechire de cel pu?in câ?iva ani. Ceaiul pu-erh este disponibil în diferite stadii de oxidare iar procesarea presupune de obicei ?i comprimarea frunzelor în diferite forme. Exista doua categorii principale în care poate fi împar?it acest tip de ceai:
- sheng – deloc sau foarte putin oxidat înainte de a fi presat în diverse forme ;
- shu – oxidat, mult sau putin, apoi comprimat sau lasat în forma libera (necomprimata).
Ceaiul sheng neînvechit este de multe ori considerat o varietate de ceai verde, iar ceaiul pu-erh shu si cel sheng învechit sunt considerate ceaiuri negre.
Cele mai bune ceaiuri sunt cele din frunze culese din copaci salbatici batrâni, uscate la soare si prelucrate manual.
Ambele tipuri de ceai se depoziteaza în locuri racoroase, ventilate si uscate, ferite de lumina soarelui unde stau la oxidat vreme de mai multi ani, gustul catifelându-se în urma acestui proces. Ceaiul shu necesita 15 ani pentru a atinge calitatea sa cea mai buna, iar cel sheng devine mai bun dupa un an daca este pastrat în conditii potrivite.
Frunzele uscate ce ceai sunt maroniu rosiatice; infuzia este limpede, are culoare rosiatica si un gust puternic, cu atât mai catifelat cu cât ceaiul este mai vechi. Caracteristicile frunzelor uscate si ale infuziei difera în functie de vârsta si de forma în care frunzele au fost pastrate (comprimate sau nu).
Ceaiul este o bautura foarte laudata pentru proprietatile sale terapeutice. Înca din vechime chinezii considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afectiuni. Incidenta mai scazuta a unor boli printre consumatorii de ceai a stârnit interesul cercetatorilor. Într-adevar, fitochimicalele din frunzele de ceai ofera numeroase beneficii starii de sanatate. Ceaiul contine flavonoizi, amino acizi, teina, polizaharide si vitamine (C, E, K).
Potentiale beneficii:
- sistemul cardiovascular: consumul de ceai îmbunatateste elasticitatea vaselor de sânge si previne aparitia bolilor cardiovasculare prin scaderea nivelului de colesterol LDL, atenuarea proceselor inflamatorii asociate aterosclerozei, sustinerea functiilor endoteliale normale, reducerea trombozei.
- sistemul nervos;
- cancer: portivit studiilor, ceaiul verde ajuta sistemul imunitar împotriva toxinelor ce cresc riscul bolilor canceroase, scade capacitatea invadatoare a celulelor tumorale în cazul cancerului de sân, contracareaza efectele fumatului, reducând riscurile cancerului la plamâni. Alte studii de laborator indica o eventuala protectie împotriva cancerului de colon.
- sistemul osos: exista unele dovezi care indica o îmbunatatire a starii articulatiilor în cazul pacientilor cu artrita reumatoida; împreuna cu o alimentatie bogata în calciu si vitamina D, consumul de ceai poate contribui la mentinerea unei densitati osoase normale la femeile în vârsta, reducând riscul fracturilor.
- metabolism: s-a constatat în urma unui studiu proprietatea ceaiului de a creste metabolismul si de a arde grasimile, datorita capacitatii termogenice a ceaiului. Ceaiul verde este eficient în combaterea obezitatii.
- diabet: în urma studiilor efectuate pe sobolani, s-a constatat ca substantele continute în ceai scad nivelul zaharurilor din sânge si previn cataracta la indivizii diabetici.
- sistem imunitar: exista indicii ca aceasta bautura poate ajuta organismul sa lupte împotriva infectiilor.
S-a descoperit ca adaugarea laptelui reduce semnificativ efectele benefice ale ceaiului. Cazeina din lapte se leaga la polifenolii antioxidanti din ceai, blocând efectele ceaiului asupra sistemului cardiovascular si proprietatile preventive împotriva cancerului. Un efect pozitiv este legarea substantelor din lapte la taninuri, neutralizând efectele negative ale acestora. Laptele de soia, necontinând cazeina nu are asemenea efecte asupra ceaiului.
Multe din studii care indica numeroasele beneficii ale consumului de ceai sunt departe de a fi exacte, concluziile fiind trase fie de pe urma statisticilor, fie dupa testari pe esantioane de populatie, descoperirile putând fi influentate si de alti factori.
Efecte negative:
- anemia feripriva: compusii fenolici din ceai (precum si cei din cafea, vin rosu, unele frunze, nuci si legume) inhiba absorbtia fierului în organism.
- prezenta fluorului si a aluminiului: toate frunzele de ceai contin fluor, cele mature de 10 pâna la 20 de ori mai mult decât cele tinere, deoarece planta îl absoarbe foarte usor. Ceaiul cultivat în regiuni poluate trebuie evitat, deoarece fluorul reduce proprietatile anticancerigene ale ceaiului si chiar cauzeaza afectiuni neurologice si renale, precum si osteoporoza, artrita si cancer de tract digestiv.
- oxalatii: desi oxalatii sunt un ajutor eficient în lupta cu infectiile, inclusiv cu HIV, acumularile afecteaza sanatatea rinichilor; concentratiile de oxalati din ceai sunt mici, fiind nevoie de mari cantitati pentru a produce acumulari periculoase.
În prezent, pentru diversificarea gamei de ceaiuri, marile companii producatoare de bauturi racoritoare au scos o gama de bauturi obtinuta din amestecuri de ceai cu diverse arome de fructe ce poate fi consumata rece. Dintre produsele existente pe piata se pot specifica marcile Nestea, produsa de Neslté în colaborare cu Coca-Cola, si Lipton, produsa de Pepsi-Lipton International.
Cu respect,
Aurelian Lupu
