Votca poate fi distilata din orice planta bogata în amidon sau zahar; în prezent majoritatea producatorilor de votca folosesc cereale precum porumb, grâu, secara sau sorg. Cele din secara si grâusunt considerate superioare. Votca mai este facuta si din cartofi, sfecla de zahar, boabe de soia sau struguri de vita-de-vie. În câteva tari din centrul Europei, precum Polonia, o parte din votca este produsa doar prin fermentatia unei solutii din cristale de zahar si drojdie. În Uniunea Europeana sunt vorbe de standardizare a votcii, dar tarile din „Centura de votca” insista ca doar bauturile alcoolice facute din grâne, cartofi si sfecla de zahar sa fie comercializate ca „votca”, urmarind metodele traditionale de productie.
O proprietate comuna a votcii produse în S.U.A. Si Europa este uzul extensiv al filtrarii înainte de procesul de adaugiri, cum ar fi adaugarea aromei. Filtrarea este facuta atât în timpul distilarii, cât si dupa, în dependenta de producator. Acest lucru se datoreaza legilor Europei si Statelor Unite care nu permit ca votca sa aiba aroma, caracter, culoare sau gust distinctiv. Totusi, acesta nu este cazul tarilor ce produc votca în stil traditional, multi distilatori preferând sa foloseasca distilare precisa dar filtrare minima, astfel conservând aromele unice ale produselor lor.
„Maestrul distilarii” este persoana în sarcina cu distilarea votcii si care dirijeaza filtrarea. Prin numeroase etape de distilare, gustul votcii este îmbunatatit si claritatea accentuata. Distilarea repetata a acesteia îi mareste nivelul de etanol cu mult peste limita legala. Depinzând de metoda folosita si de tehnica maestrului distilarii, votca filtrata la final va avea pâna la 95-96% etanol. Astfel, ea este diluata cu apa potabila înainte de îmbuteliere.
Acest fel de distilare e ceea ce separa votca pe baza de secara (spre exemplu) de whiskey de secara; pe când whiskey-ul este în general distilat numai pâna la continutul alcoolic final, votca este distilata pâna când este aproape alcool pur si apoi diluata cu apa pentru a-i da continutul alcoolic final si aroma unica, depinzând de sursa apei.
Pe lânga continutul alcoolic, votca mai poate fi clasificata în doua mari categorii: pura si aromata. Din ultima se pot separa tincturi amare, precum iubileinaia rusa (votca aniversara) si Pertovka (votca piperata). Pe când majoritatea marcilor de votci nu sunt aromate, cele aromate sunt produse în zone traditionale în care votca este consumata intens, câteodata dupa recete facute acasa pentru a accentua gustul sau pentru scopuri medicinale.
Aromele includ ardei iute, ghimbir, arome de fructe, vanilie, ciocolata (fara îndulcitor) si scortisoara.
Ucrainenii produc o votca comerciala ce include sunatoare. Polonezii si belarusii adauga frunze de la planta locala, Iarba dulce, pentru a produce votca Zubrówka (poloneza) si Zubrovka (belarusa) cu un gust usor dulce si culoare ambra-deschisa.
În Ucraina si Rusia, votca aromata cu miere si piper (numita Pertovka, în rusa, Z pertsem în ucrainiana) este de asemenea foarte populara. În Polonia, o votca faimoasa continând miere se numeste krupnik. Aceasta traditie de a aroma este predominanta si în tarile nordice, unde votca asezonata cu ierburi, fructe si condimente este bautura perfecta pentru festivitatile de sezon estival. În Suedia exista 40 varietati de votca asezonata cu ierburi (kryddat brännvin). În Polonia exista o categorie separata, nalewka, pentru bauturile alcoolice pe baza de votca cu fructe, radacini, flori, sau extracte din ierburi, care sunt adesea facute în conditii casnice sau produse de distilerii comerciale mici. Continutul lor alcoolic variaza între 15% si 75%.
Polonezii fac o bautura alcoolica rafinata (în poloneza: spirytus rektyfikowany) foarte pura — 95%. Teoretic, este o forma de votca si este vânduta în chioscuri de lichior, nu în farmacii. În mod similar, piata germana ofera varietati de votca germana, ungara, poloneza si ucraineana cu 90%–95% alcool. O votca bulgara, Balkan 176°, contine 88% alcool.
Datorita punctului de înghetare scazut al alcoolului, votca poate fi depozitata în gheata sau congelator fara cristalizarea particulelor de apa. În tarile unde nivelurile alcoolului sunt în general mici (în S.U.A. spre exemplu, datorita faptului ca taxele variaza dupa procentajul alcoolului), unii maresc procentajul alcoolului printr-o forma de distilare înghetata. Aceasta se face prin plasarea votcii într-un vas deschis (bol, farfurie etc.) în congelator si dupa ce a atins o temperatura mai mica decât cea la care îngheata apa (0° C), se adauga cuburi de gheata la care apa libera din votca se va cristaliza, lasând în urma o concentratie mai mare de alcool.
Cu respect,
              Aurelian Lupu