De ceva timp am cam ramas imun la situatii in care unele persoane, ce se considera mari cunoscatoare in ale vinurilor, dau gres in alegerea unui vin, pe care, culmea, il mai si recomanda cu mult drag cunoscutilor. Am inteles in cele din urma, ca acest gen de persoane nu atribuie calificative unui vin dintr-o perspectiva obiectiva, ci dintr-una strict personala.
           Stimati cititori, un vin nu este bun daca mie personal imi place sau daca este un vin pe care eu il beau la masa sau la o petrecere. Un vin nu este bun daca e baut ca o cana cu apa intr-o zi torida de vara. Un  vin bun este acel vin care dupa ce il "mestecati", in gura va ramane urmele acelei explozii de arome stranse in acea picatura de vin pe care ati gustat-o.
Faptul ca piata vinurilor false inca mai exista se datoreaza acestei lipse de educatie a consumatorilor si a neincrederii lor in calitatea vinurilor imbuteliate. Toate aceste vinuri pichet sunt vinuri demiseci, demidulci sau dulci. De ce? Intotdeauna gustul dulce ascunde multe defecte ale unui produs. Vinurile pichet se vand pe piata ca vinuri de masa, niciodata ca vinuri de calitate, pretul fiind unul foarte mic, iar consumatorii sunt nelimitati. Cu toate ca vinurile seci sunt cele mai expresive, din punct de vedere aromatic, si confera garantia unui vin cu adevarat natural, preferintele consumatorilor pentru vinurile cu rest de zahar da curaj producatorilor de pichet sa iasa pe piata cu falsuri.
            Stabilirea calitatii unui vin se realizeaza printr-o degustare atenta si minutioasa facuta cu multa rabdare.
            Daca vreti sa realizati o degustare la dumneavoastra acasa, pregatiti-va cateva pahare albe, transparente si care sa va permita o agitare a vinului. Turnati vin in pahar, circa o treime din volumul acestuia. Agitati paharul si indreptati-l catre o sursa de lumina. Analizati culoarea si tranparenta vinului. Un vin bun trebuie sa aibe o nuanta alb-verzuie, galben-verzuie sau galben-pai, iar in urma agitarii nu trebuie sa prezinte si alte nuante. Apreciati grosimea meniscului de la suprafata vinului; cu cat acesta este mai gros cu atat vinul este mai corpolent.
Nu uitati sa agitati vinul. Agitarea are rolul de a elibera aromele din vin, iar o agitare mai lunga permite eliberarea unei cantitati mai mari de arome. Mirositi vinul si incercati sa simtiti cat mai multe arome la o singura inspirare. Vinul tanar se va prezenta cu arome florale, arome de fructe, miros de paine proaspata, de fan proaspat cosit, pe cand un vin invechit va avea aroma de nuci, migdale, de iod.
           Dupa ce ati analizat bine un vin atat vizual, cat si olfactiv analizati-l acum si gustativ. Aceasta parte a analizei este cea mai complicata, deoarece abia veti astepta sa il beti. Ei bine, analiza gustativa presupune sa luati putin vin in gura si sa va clatiti bine gura cu el. Fara sa il inghititi, incercati sa agitati vinul sau sa il barbotati in gura, tragand aer in piept. Limba va poate spune cat zahar mai are acest vin, obrajii va dau informatii despre aciditatea vinului, cerul gurii va spune cat alcool are vinul, iar plamanii dumneavoastra incarcati cu arome vor salta de bucurie. Daca, dupa circa 10 minute, pe caile respiratorii inca mai simtii aromele acelui vin, aveti garantia ca ati facut cea mai buna achizitie.
            Dragi consumatori, tin sa mentionez ca vinul are personalitate si se comporta asemeni unui om: se naste, se educa, devine adult, dupa care imbatraneste. Este de preferat ca atunci cand aveti musafiri, sa le serviti acestora un vin dupa preferintele si personalitatile lor. De obicei, persoanele care lucreaza in domeniul oenologiei, prefera vinurile seci, pentru expresivitatea lor. O persoana cu slabe cunostinte in domeniul vinurilor, va prefera un vin demisec catre demidulce, deoarece se preteaza mai bine la un pahar de vorba.
            Cu toate acestea va recomand ca inainte de a stabili daca un vin este bun sau nu, gustati-l si sa va mai ganditi daca merita sau nu savurat.
            Cu stima si respect,
                                Aurelian Lupu

31.10.2011