Astîz’ îi zî dă mare sărbătoare, asta păntru că noi creşchinii îl sărbătorim pă Sfântu’ Mucenic Ignatie Teoforu’. Şi păntru că nie aflăm în postu’ Crăciunului, musai şi preţizăm cum că astîz’ , doauăzăci deţevrie, îi zîua-n care să taie porcii. Conform rânduielii tradiţîonale, tăieria porcului îi sîngura activitate îngăduită a să dăsfăşura în zîua dă Ignat şi păntru asta zîua dă 20 deţemvrie portă numile dă Ignatu’ Porcilor

Ca fiecare sarbatoare româniasca şi Ignatu’ îi una plină dă obiceiuri, lejenghie si superstiţîi. Dîn zîsa unora, zîce că în noapchia dînainchia Ignatului porcu’ îş’ visaza cuţîtu’ sau să visază cu mărjele rosii la grumaz. O fi aşe, n-o fi, cinie poachie şchi? Oricum, porcii triabă tăieţ’! Aşe că, la triabă!

Păntru început, pînă-n zîuă, aghică diminiaţa tare, cînd nu-i zîuă nicărie, să pregăchieşchie iaga cu răchie! Litără dă leje! Altfel gata-i baiu’, dîn zîsa lu’ bace Toghiere! Numa’ că n-o umplut-o binie găzdăriţa, că nu-ş’ care o şi ievaporat on dărab dă cantitachie dîn ia! Cinie? Nimia nu şchi! Şi păntru că nu-i vreme dă anchietă – triabă începută acţîunia! Aşe că la atac!

 

 D-întîiaş dată cii prezenţ’, aghică vecinii şi niamurile, primăsc atribuţîi clare: care pregăchiesc sculile, care droaghile, care ştriangurile, care tăt felu dă inştrumenchie.

 

Apoi, unu’ mai şmecăr să bagă-n cotra cochieţului, înceluie porcu’ băgîndu-i on ştrenguţ’ în gură ş-apoi tătă suflaria îl apucă şi-l scot afară pîntră guiţături prelunji şi băunături dă cîni. Cîchi-odată, iechipa mai şi scapă pocu’. Atunci şi veghieţ’ fugă dîpă iel!

 

 Urmiază parchia cei mai zenzibilă – lovitura fatală! Eh, asta o dă şpeţialistu henteş. Nimia altu’ nu să bagă, păntru că nu să precepe, nu?

 

Dîpă ce-i fără suflare, porcu’ urmiază a fi pîrjolit cu paie. Asta păntru a-l barbeli cu langă, ca şi fie mîndru la veghiere.

 

Dîpă pîrjolire vinie răzăliria dă pernieu şi dă niegrială apoi spălaria cu perie dă tătarcă şi binienţăles cu apă călduţă.

 

Odată spălat binie dă tăt, vinie operaţîunia următoare – crepatu’ porcului dîpă o tehnică şchiută numa’ dă henteş, aghică dă măcelar.

 

 Dăraburile îs dusă apoi p-o masă, la răcire şi svîntare păntru următoarile operaţîuni.

 

Întră timp, oaminii, tăt unşi pă hanie, fac o paoză păntru conzultări dă şpeţialitachie.

 

Alăturia, apa ferbe înt-o căldare aşezată cu sămuială pă on cătlan.

 

 Întră timp, în casă iefectivu’ şpeţializat spală maţîle cu cei mai mare atenţîie şi le fac “lună şi bec”.

 

Şi dacă nu şchiţ’ cum să probiază maţu’ ca şi nu fie spart, vă arît în chipu’ dă mai jos! Iaca, aşe!

 

Atenţîunie, atenţîunie! Dă tri ori atenţunie!

Oamini buni! Nu vă aştinjeţ’ păntru a mînca dîn porc pînă nu făceţ’ anăliza la carnie! Nu dă altă da’ dacă-i bechiag, daţ’ dă bai, vă bechiejiţ’ dă nu v-ii  haznă tătă viaţa! Deci, atenţîie! Anălizaţ’, anălizaţ’, anălizaţ’! Trăjeţ’ concluzia ş-apoi anălizaţ’ carnia! 

Odată primit semnalu’ că-i sînătoasă carnia, începe dărăburiria porcului în dărăbuţe mai mici. Unii, înt-on loc, ...

 

… alţîî, înt-altu’.

 Pă o masă, lîngă măşina dă măcinat, şed condimenchile, nărăbdătoare şi fie băgachie-n mezeluri, spră încîntaria dăgustătorilor.

 

Înt-o oală, pă on şpohert şpeţial, s-o pus carnie păntru tocana cu curechi.

 

Înt-on cui dint-o proptă, şeghie la strecorat rişcaşu’, păntru cărdăboş.

 

Stelaju’ cu compoturi, morături şi zamă dă părădaică aşchiaptă şi fie lăudat dă privitori. Deci, privitori, lăudaţî-l!

 

Întră timp, cărnăretu’ şi clisa să hoghinesc pă podrum.

 

Veteranu’ căşii aprovizioniază cu ciocieni cătlanile ca focu’ şi nu-ş pchiardă dîn puchiere

 

Înt-o altă căldare, şeghie şi să frije clisa păntru jumere.

 

În altă căldare, a nu şchiu cîta, să ferb maiurile, inimile ietîcî, deci organile, păntru mezelurile care urmiază a încînta ceriu’ guri.

 

O mătuşe şpeţialistă în tocană învîrcioleşchie ca şi nu să prindă dă fundu’ oalii amestecu’ dă carnie cu curechi.

 

Eh, iaca o fost luată o primă probă dă jumere. N-arîtă rău, nu?

 

Întră timp, în serii a cîtă cîţ’ închep la masa dîn bucătărie, oaminii şi muierile mîncă d-amniază. Ce mîncă? Zamă dă ghină cu tăiţăi, croampe pirei cu carnie şi colăcei presăraţ’ dîn belşug cu mniere rîjnită. Deci, poftă bună!

 

Şi pîntru că sculile s-or hoghinit, oaminii-s mîncaţ’ – şi-nciapă următoaria ietapă! Măcinatu’ cărnii!

 

 Mai jos, carnia măcinată păntru cîrnaţ aşchiaptă condimenchile: aiu’, piparca rîjnită, piperiu şi saria. Gramaju’? – Dîpă gust!

 

Altă iechipă, dîpă ci-o măcinat ş-o făcut amestecătura, prepară băgînd în maţe cărdăboşii şi şfărcile.

 

Eh, la urmă am lăsat şi vă prezînt cîrnaţîî. No, uitaţî-vă ce faini îs. Îţ’ vinie şi-i mînci cu ochii nu altă. Aşe-i?

Oricum, dîpă zoala tăietului dă porc, sara s-o-ncheiet pîntră aburi dă răchie, tocană cu curechi, cîrnaţ şi cărdăboş fript ş-apoi vin roş dîn belşug. N-o lipsît, la final, plăcinta cu scoacă. Şi corinzîle!!!

 

 

În încheiere n-am şi mai adaog pria mulchie dîcît on înghiemn care zîce aşe:

- “Hei! Voi care încă mai aveţ’ posîbilitachia şi ţînieţ’ porci, nu vă lăsaţ’! Nu vă bizuiţ’ pă carnia dă porc dîn măgăzînie că-i înfoietă dă chimicale! Creşchieţî-vă porcii voşchi dîn care aveţ’ şi mîncaţ’ voi, prunci voşchi şi pruncii pruncilor voşchi, aghică niepoţîî! Numa’ aşe aveţ’ şi fiţ’ tăţ’ sînătoşi şi vigani! Dîcît şi daţ’ bani pă mediţînuri, mai binie daţî-i pă alimenchie năturale! Io, atîta vă zîc! Înculu, făceţ’ voi cum îţ’ vria! Dacă nu mi-ţ’ asculta, îţ’ avia şi v-aduceţ’ aminchie dă voarbile mele!

În încheieria încheierii vă zîc tuturor:

Sărbători fericichie şi ş-auzîm dă binie!

 

      22.12.2011                                                                  Autor - Gheorghe Hodrea cel tînăr

                                                                                           Gazda căşii – Gheorghe Hodrea cel bătrîn.

Localitachia – Sînchia Mare, jughieţu’ Arad.

Henteşu’ – Bace Toghiere vecinu’.

Personajile – Vecinii şi niamurile.

Locu’ – casa dî la număru’ 87.