Efectele consangvinizării şi baza lor genetică

Efectele consangvinizării 

         Consangvinizarea plantelor alogame se exteriorizează în fenotip prin trei efecte principale şi anume:

a. – Reducerea vitalităţii plantelor.

b. – Scăderea variabilităţii în cadrul liniilor consangvinizate.      

c. – Desfacerea populaţiei iniţiale în biotipurile constituente.

 

a. Reducerea vitalităţii plantelor-este foarte evidentă chiar de la prima autopolenizare şi se manifestă prin:

  - scăderea vertiginoasă a capacităţii de producţie, determinată de reducerea valorii componentelor ei de bază;

  - creşterea ponderii plantelor slab dezvoltate, a celor nedezvoltate sau a celor cu defecte morfologice şi fiziologice;

  - scăderea vertiginoasă a taliei plantelor, a numărului de frunze pe plantă, a mărimii frunzelor şi, de aici, scăderea valorilor suprafeţei foliare, a intensităţii fotosintetice, a randamentului fotosintetic etc.;

  - apariţia de plante albinotice, sectoare internervurale pe frunze cu deficienţe clorofiliene, anomalii florale, etc.;

 - sensibilitate ridicată la boli, cădere, scuturare.

          Reducerea vitalităţii se manifestă mai puternic în primele generaţii de consangvinizare, după care la C7–C10 se înregistrează un minimum de consangvinizare, ceea ce înseamnă că reducerea vitalităţii la următoarele consangvinizări este foarte mică. Depresiunea prin consangvinizare se manifestă la toate speciile alogame indiferent de gradul lor de autosterilitate, fiind în corelaţie directă cu ponderea polenizării plantelor cu polen străin (alogamie). Astfel, dacă alogamia deţine o pondere ridicată în totalul plantelor polenizate (cum e cazul la porumb), atunci şi curba scăderii vitalităţii plantelor consangvinizate este mai abruptă, iar minimum de consangvinizare apare mai de timpuriu (la porumb după C6–C7 ). Dacă dimpotrivă alogamia deţine o pondere mai redusă (ex. dovleacul), curba scăderii vitalităţii este lentă, iar minimum de consangvinizare se instalează mai târziu.

       b. Scăderea variabilităţii în cadrul liniilor consangvinizate
Acest efect negativ se manifestă prin uniformitatea fenotipică ridicată a indivizilor unei linii consangvinizate în generaţii avansate de autopolenizare. Uniformitatea fenotipică ridicată este determinată de gradul ridicat de homozigoţie şi reducerea corespunzătoare a heterozigoţiei.


c. Desfacerea populaţiei iniţiale în biotipurile constituente, reprezintă efectul negativ care prezintă cea mai mare importanţă pentru lucrările de ameliorare şi fără importanţă pentru activitatea de producţie.

      Datorită acestui efect, consangvinizarea repetată a alogamelor permite izolarea genotipurilor homozigote valoroase cu importanţă pentru lucrările de ameliorare. 

        Trecerea factorilor dominanţi şi recesivi în stare homozigotă şi gruparea lor în cele mai variate combinaţii posibile, desfacerea materialului iniţial supusconsangvinizării, atunci când posedă numai o singură pereche de factori are loc după următorul model:

 

 

Desfacerea populaţiei iniţiale în urma autofecundării repetate (dupa Cretu L., 2000)

Desfacerea populaţiei iniţiale în urma autofecundării repetate

            Numărul maxim de genotipuri homozigote ce se pot obţine dintr-o plantă consangvinizată se poate determina în funcţie de numărul factorilor heterozigoţi existenţi iniţial, înaintea consangvinizării folosind relaţia: 
                                  x = 2n, în care: 
 x = numărul genotipurilor homozigote, iar n= numărul factorilor heterozigoţi existenţi înainte de consangvinizare.

Sursa:

 1. CREŢU A., SIMIONIUC D., CREŢU L., 2000 – Ameliorarea plantelor, producerea şi multiplicarea seminţelor şi materialului săditor. Editura "Ion Ionescu de la Brad" Iaşi.                                                    2. CREŢU A.-1990. Ameliorarea Plantelor şi Producerea de Sămânţă. Vol. I, Curs Lito Iaşi.                  3. CREŢU A.-1990. Ameliorarea Plantelor şi Producerea de Sămânţă. Vol. II, Curs Lito Iaşi

 

August, 2011
                                                                             Ing. Lucian Ciprian MELUŢ