Cel care a înfiinţat, în 1934, Ferma-Model de la Perieţi se numea Aureliu Popescu şi era născut la Bucureşti în 1898. Licenţiat în 1923 al Şcolii de Studii Economice din Londra, bursier până în 1929 al Fundaţiei Rockefeller la Universitatea Columbia din SUA, Popescu alege ulterior cariera diplomatică. Numit, datorită priceperii şi pregătirii sale, consilier pe lângă legaţiile României din Paris şi Londra, este decorat de către guvernul francez cu Legiunea de Onoare în grad de ofiţer şi, din partea statului român, cu Steaua României şi Ordinul Legiunii de Onoare. Deţine, pe rând, funcţia de secretar general al Ministerului de Industrie şi Comerţ din Bucureşti şi pe cea de director general pentru Monopolul Alcoolului din Ministerul de Finanţe.

 

În călătoriile sale, Aureliu Popescu se documentase temeinic asupra felului cum se făcea agricultura în ţări că Franţa, Anglia, Germania, Danemarca, Olanda sau Bulgaria. Căsătorit în 1934 cu Lelia Urdărianu, moştenitoare a domeniului de 390 de hectare de la Perieţi, Ialomiţa, Popescu se hotărăşte să renunţe la cariera de funcţionar public şi să întemeieze o ferma-experiment pe domeniul moştenit de soţia sa.

 

 

Ferma-experiment

 

 

Legumicultura românească de la acea vreme se baza în mare măsură pe seminţe importate, iar abordarea metodică, ştiinţifică, aproape că nu există. Cam la fel stăteau lucrurile şi în horticultură. “Am găsit în ţară un haos de soiuri nepotrivite şi, în majoritatea cazurilor, corcite. Ce se producea la noi erau seminţe neconforme cu regulamentele ştiinţifice. Nu se făceau niciun fel de selecţiuni în vederea ameliorării soiurilor”, avea să noteze mai târziu Aureliu Popescu.

 

Astfel ia fiinţă Ferma-Model de la Perieţi, prima fermă horticolă producătoare de seminţe de legume şi flori din România. În colaborare cu Institutul de Cercetări Agronomice din Bucureşti şi cu Staţiunea de Cercetări Agronomice de la Marculesti-Ialomita, dar şi cu ferme de prestigiu din Occident, Popescu începe la Perieţi să schimbe faţa legumiculturii şi horticulturii româneşti.

 

Cumpără maşini agricole de ultimă generaţie şi construieşte incintele fermei după schiţele soţiei sale, care era artist plastic. Pământul este împărţit în parcele nivelate perfect, delimitate cu garduri şi salcâmi şi despărţite de terenuri virane late de un kilometru, pentru a se evita influenţarea reciprocă a soiurilor de seminţe. Se construiesc diguri înalte contra inundaţiilor şi se pune la punct un sistem de irigaţii care aduce apă din râul Ialomiţa. Se folosesc exclusiv îngrăşăminte naturale.

 

Ameliorarea soiurilor, încercările repetate cu seminţe importate, dar şi locale, se dovedeşte o muncă de cercetare migăloasă şi de lungă durată. “Am adunat seminţe de la grădinarii locali, în vederea obţinerii seminţelor bune de pornire pentru şesul Dunării. Am adus apoi din străinătate soiuri curente, pentru a putea compara şi alege din toate ce e mai bun pentru sudul României. Din seminţele autohtone şi din cele importate am ales tot ce a fost mai bun. Apoi ne-am apucat de ameliorare”, scria Aureliu Popescu.

 

Rezultatele nu întârzie să apară. Organizată pe criterii ştiinţifice, ferma de la Perieţi ajunge să producă 80 de soiuri de seminţe. În 1940 deja se produceau două vagoane de seminţe mici şi peste zece vagoane de seminţe mari. Controlul de calitate era extrem de sever. Nimic nu se pierde: produsele care nu trec de control sunt folosite ca hrana pentru sutele de animale care erau crescute la fermă: porcii din rasa York, vacile din rasa Siementhal, caii şi boii folosiţi la munca zilnică.

 

În 1947 faza de experiment este încheiată cu succes. Concluzile sunt că legumele cu randament maxim în Bărăgan sunt ceapa, prazul, spanacul, salata, dovleceii, pepenii galbeni, mărarul, porumbul de masă şi plantele furajere. Spre deosebire de acestea, fasolea de grădină, castraveţii, sfecla de masă, ridichile negre de iarnă sau bamele au nevoie de îngrijiri speciale şi de irigaţii.

 

 

Comunitatea

 

 

Ajuns deja mult mai mult decât ceea ce astăzi am numi “un antreprenor de succes”, Aureliu Popescu nu uită nici un moment că succesul său este datorat, în bună măsură, Bărăganului şi oamenilor săi: ţăranii alături de care ridicase, practic din nimic, Ferma-Model. Succesul fermei este împărtăşit de întreaga comunitate. Aureliu Popescu înfiinţează un cămin cultural la Perieţi, unde se predau lecţii de agricultură ştiinţifică ţăranilor, cumpăra echipamente agricole pe care le revinde, la preţuri modice şi în rate, localnicilor, pietruieşte drumuri comunale, construieşte poduri, amenajează un dispensar, înzestrează copiii din comună cu manuale, îmbrăcăminte şi haine.

 

Ferma avea 70 de angajaţi permanenţi, dar numărul zilierilor se ridică la circa 300. Salariaţii erau plătiţi generos şi aveau asigurate mâncarea şi cazarea, iar zilierii primeau cu regularitate hrana la locul de muncă.

 

Deloc neglijabil este şi efectul producţiei autohtone de seminţe asupra preţurilor. Dacă un kilogram de seminţe de ceapă din Bulgaria costa şase mii de lei, Ferma de la Perieţi vindea aceeaşi cantitate cu trei mii. “Ferma noastră e azi apărătoarea ţării contra monopolului străin al producătorilor de seminţe de legume”, nota Aureliu Popescu.

 

 

Sfârşitul

 

 

Sfârşitul Fermei-Model de la Perieţi are o dată precisă: 10 martie 1949. Este data la care ferma este naţionalizata de către regimul comunist. Procesul-verbal întocmit cu această ocazie ne dă o idee despre dimensiunile fenomenului iniţiat de Aureliu Popescu: 101 utilaje, cuprinzând la capitolul “inventar mort” tractoare Lanz Bulldog, pluguri şi boroane Rud Sack, pluguri cu tracţiune animală Melichar, secerători-legători şi cositoare I.H.C., batoze pentru cereale Hofher şi Stahl Lanz, selectoare Hofher şi Petkus, motoare Ganz, Robot, Rieger sau Siedling, camioane etc. La categoria “inventar viu”, se menţionează un număr de 538 animale (cai, boi de prăşilă şi rentă, porci, oi etc.) şi păsări. Valoarea totală a acestora se ridică, în 1949, la aproape 50 de milioane de lei (49,530,384).

 

Acuzat că a importat din SUA seminţe ca să le aclimatizeze în România, Aureliu Popescu este condamnat la 3 ani de teminţă în data de 23 decembrie 1959. Creatorul fermei-model de la Perieţi este hărţuit de autorităţi şi după eliberare. În 1959 va fi iarăşi închis şi eliberat, pentru că în 1960 să fie condamnat la 4 ani de carceră pentru “delictul de uneltire contra ordinii sociale”. Este eliberat la 1 ianuarie 1963, după ce soţia sa trimisese un memoriu lui Gheorghiu-Dej. Autorităţile aveau însă socotelile lor – exact în acel an urma să aibă loc la Bucureşti un congres internaţional de “ştiinţă solului”: cel care a tradus documentele congresului în engleză a fost chiar Aureliu Popescu.

 

Întemeietorul Fermei-Model de la Perieţi avea să se stingă din viaţă la 1 martie 1967.

 

 

Astăzi

 

 

Ferma de la Perieţi este în prezent singurul monument de istorie agrară din România, recunoscut ca atare de Ministerul Culturii în 1996, deci la peste 60 de ani de la înfiinţare.

 

Doamna Ileana Stoianovici, inginer agronom, fiica Leliei Urdărianu, a donat în 1994 Muzeului Naţional al Agriculturii din Slobozia peste şase mii de documente, obiecte de artă plastică (pictură şi grafică), artizanat, podoabe, obiecte de uz casnic şi personal, publicaţii discuri şi piese de mobilier care se leagă de istoria Fermei-Model.

 

Reintrată în posesia bunurilor confiscate de către regimul comunist de la familia sa, Doamna Stoianovici a avut generozitatea să doneze Muzeului incinta Fermei-Model, formată din 18 imobile.

 

Astfel, Ferma-Model de la Perieţi se află astăzi în patrimoniul Muzeului Naţional al Agriculturii din Slobozia, care face eforturi să găsească fonduri pentru restaurare.

 

 

(sursa fotografiilor: Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia) text: www.judetulialomita.ro

 

 

Autor: Rosca Petre Valeriu