Importanta si obiectivele de ameliorare a graului comun (Triticum aestivum L.)
Ameliorarea grâului comun (Triticum aestivum L.)
Importanţă
Nici un aliment nu satisface atât de economic cerinţele omului în principii nutritive şi active ca pâinea de grâu. Conţinutul mare în proteine (7 – 22%) şi structura diversificată a acestora: gliadina 35 – 45%, glutenina 35 – 40%, globulina 15 – 20% şi albumina 2 – 5%, conferă grâului un rol plastic, biocatalitic şi energetic foarte important pentru organismul uman. De asemenea, conţinutul foarte mare în glucide 65 – 70% şi în special zaharurile fermentescibile (maltoza, zaharoza etc.) determină ca pâinea de grâu să fie şi o valoroasă sursă energetică. La acestea trebuie să adăugăm şi conţinutul în grăsimi al embrionului de grâu (2 – 4%) precum şi în vitamina E (4 – 7 mg%).
Făina integrală de grâu (boabele de grâu) conţine complexul de vitamine B1 (tiamina 0,5 – 0,8mg%), B2 (riboflavina 0,2 – 0,4mg%), B5 (acidul pantotenic 3 – 5mg%), B6 (piridoxina 3 – 6mg%), vitamina PP (niacina 2 – 5mg%), grupul de vitamine K1 (filochinona), K2 (farnochinona), K3 (menadiona) şi vitamina H (biotina) în cantităţi mai modeste. În acelaşi timp, boabele de grâu sunt sărace în vitamina A (retinolul) şi au lipsă totală a vitaminelor C şi D. Sărurile minerale ce se găsesc în boabele de grâu sunt: fosfor (300–400mg%), potasiu (200–350mg%), magneziu (100–150mg%), fier şi fluor.
Pâinea de grâu, prin însuşirile de panificaţie conferite de gluten, asigură alimentaţiei umane aproape întreaga serie de acizi aminici esenţiali: leucina, valina, fenilalanina în cantităţi mai mari şi lizina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina şi tirozina în cantităţi mici sau foarte mici. Consumul de pâine favorizează oxigenarea mai bună a organismului, normalizarea metabolismului grăsimilor, colesterolului şi, drept consecinţă, prevenirea arterosclerozei.
În furajarea animalelor grâul este mai valoros faţă de porumb prin:
- conţinutul dublu în proteine total (8 – 9% la porumb : 16 – 18% la grâu);
- valoarea nutritivă a proteinelor datorată echilibrului aminoacizilor, lipsei substanţelor antinutritive şi antivitaminice precum şi în conţinutul ridicat al acizilor aminici esenţiali;
- nivelul producţiilor medii ridicate şi tehnologia de cultivare mecanizabilă integral;
- preţul de cost al unui kilogram de grâu este mai redus faţă de porumb;
- volumul redus la jumătate al cantităţilor de furaje administrate pentru a se înregistra, la minimum, acelaşi spor de greutate;
- timpul disponibil de care beneficiază cultivatorii de grâu ce poate fi folosit pentru educaţie, sport, divertisment.
Metodele folosite în ameliorarea grâului comun
În ameliorarea grâului comun se întâlnesc anumite dificultăţi cum ar fi:
- numărul mare de obiective ce trebuie ameliorate (10 obiective şi 13 rezistenţe);
- complexitatea unor însuşiri: capacitatea de producţie, calitatea;
- structura poligenomică-AABBDD – provenită de la trei specii diferite;
- structura polifactorială a caracterelor;
- cunoaşterea insuficientă a geneticii unor caractere (controlul genic al componentelor capacităţii de producţie, al calităţii, al rezistenţei) etc.;
Investigaţiile multiple din domeniul citogeneticii au determinat extinderea pentru cultura grâului următoarelor metode de ameliorare: selecţia, hibridarea şi mutageneza.
Obiectivele ameliorării grâului comu
Cerinţele unui soi nou de grâu, pentru condiţiile ţării noastre, sunt: capacitatea de producţie maximă-peste 10 t /ha, conţinutul proteic mare – peste 15 – 17%, conţinutul în gluten uscat – peste 10 – 12%, raport făină/pâine – 1,00/ 1,35, rezistenţa activă la stresurile climatice şi fitopatogenice, reacţia favorabilă în condiţii de intensivizare.
Sursa:
1. C-tin Leonte, Danut Simioniuc, Lucian Cretu, Gheorghe Tardea - Genetica si Ameliorarea plantelor, curs 2010
2. Ioan Oancea - Tehnologii agricole performante, 2004
3. Ioan Oancea - Agricultura generala, 1994
Noiembrie, 2011
Lucian Ciprian Melut
