Mai merită să lucrezi terenul? Costurile îi pun la încercare pe fermieri
Vor mai putea fermierii plăti arendele în anii următori? Costurile din agricultură ridică mari semne de întrebare
În multe ferme din România, întrebarea nu mai este cât se va produce la hectar, ci dacă munca depusă va mai aduce profit. După mai multe campanii agricole marcate de secetă, costuri ridicate și o piață volatilă, tot mai mulți agricultori spun că modelul economic actual devine tot mai greu de susținut.
Deși unele culturi au avut producții mai bune în acest an, mulți fermieri atrag atenția că profitul nu este dat doar de recoltă, ci și de diferența dintre costurile de producție și prețul de valorificare. Iar această diferență s-a redus considerabil în ultimii ani.
Costurile au rămas ridicate, iar prețurile nu țin pasul
Înființarea unui hectar de cultură presupune investiții importante încă din primele zile ale campaniei agricole. Semințele certificate, fertilizanții, produsele pentru protecția plantelor, motorina, piesele pentru utilaje și forța de muncă au rămas la valori ridicate.
La porumb, mulți fermieri estimează că investiția totală ajunge în jurul valorii de 6.000-6.500 lei/ha, în funcție de tehnologia aplicată și de zona agricolă. Numai fertilizarea poate depăși 1.000-1.500 lei/ha, iar în multe județe arenda se apropie sau chiar depășește 1.200-1.500 lei/ha.
La grâu, costurile complete pentru un hectar se situează frecvent între 5.000 și 6.000 lei, iar agricultorii spun că, deși unele inputuri s-au mai ieftinit față de vârful din 2022, nivelul cheltuielilor rămâne mult peste cel de acum câțiva ani.
Exemplu simplu din fermă
Să presupunem o cultură de porumb:
Costuri totale: aproximativ 6.500 lei/ha
Producție: 7 tone/ha
Preț de valorificare: aproximativ 950 lei/tonă
Venitul brut ajunge la aproximativ 6.650 lei/ha.
La prima vedere pare că investiția este recuperată. În realitate, din această sumă trebuie acoperite cheltuieli precum dobânzile la credite, leasingurile pentru utilaje, amortizarea echipamentelor, taxele, salariile și alte costuri administrative. În plus, orice reducere a producției din cauza secetei sau orice scădere a prețului de vânzare poate transforma rapid un an aparent bun într-unul fără profit.
Arenda – unul dintre cele mai mari costuri fixe
În multe regiuni agricole, valoarea arendei a crescut constant în ultimii ani. Proprietarii de terenuri își doresc, firesc, venituri cât mai bune, însă fermierii spun că actualele niveluri sunt tot mai greu de susținut atunci când piața cerealelor nu oferă prețuri care să acopere toate cheltuielile.
Diferența față de anii în care grâul sau porumbul se valorificau la prețuri record este evidentă. Astăzi, prețurile au revenit la niveluri apropiate de cele din urmă cu aproape un deceniu, însă costurile de producție au rămas ridicate.
Nu toate fermele sunt în aceeași situație
Există exploatații care obțin producții foarte bune și reușesc să rămână profitabile prin tehnologii moderne, irigații sau contracte avantajoase de vânzare. În schimb, fermele afectate de secetă sau cele cu productivitate mai redusă resimt mult mai puternic presiunea costurilor.
De aceea, tot mai mulți agricultori consideră că nivelul arendei ar trebui să reflecte și realitatea economică din teren, nu doar evoluția din anii în care piața cerealelor a fost favorabilă.
Urmează o schimbare?
Este greu de spus dacă arendele vor scădea în perioada următoare. Nivelul lor depinde de cererea pentru terenuri, de rezultatele economice ale fermelor și de negocierile dintre proprietari și arendași.
Cert este că agricultura traversează o perioadă în care fiecare leu investit contează, iar tot mai mulți fermieri spun că este nevoie de un echilibru între costurile de producție, prețurile obținute la recoltă și obligațiile financiare asumate.
În lipsa acestui echilibru, presiunea economică asupra fermelor ar putea deveni tot mai mare, iar efectele s-ar putea resimți nu doar în câmp, ci în întregul sector agricol.
