Mangalita, rasa autohtona?!...
MANGALITA , rasa AUTOHTONA?!...
Încă din cele mai vechi timpuri, creşterea suinelor, în ţara noastră, a constituit o preocupare importantă a populaţiei umane, mai ales pentru cei din mediul rural. Pentru început, a predominat o creştere extensivă a unor populaţii primitive de porcine, având la bază rasele Stocli şi Mangaliţa, precum şi alte populaţii locale urmand ca acetsea sa fie in numar cat mai mic deoarece nu aveau un ritm de crestere rapida.
Cunoscuta si ca Wooly Pig, datorita parului des si carliontat, rasa Mangalita pare sa atraga din ce in ce mai mult atentia intregii lumi.
Datorita cărnii mai gustoase, aromate, parselate dar si mai sanatoase precum si a grasimii de buna calitate aceasta este in prezent denumita si” uleiul de masline cu 4 picioare”.
Revenind la subiect, putem observa in diferite surse neconcordanta originii acestei rase. De exemplu in manualul „Tehnologia cresterii suinelor” a stimatului Prof.univ.dr. Benone Pasarin gasim: ” Rasa Mangaliţa provine din suinele primitive europene de talie mare, cu părul lung şi creţ (din Balcani), infuzată cu unele rase de origine asiatică aduse de către romani în Europa. Este o rasă specializată pentru producţia de grăsime şi are cinci varietăţi: blondă, roşie, neagră, cu abdomen de rândunică şi bariş. În ţara noastră se creşte de peste 160 de ani, iar după alţi autori de cca. 200 de ani (din anul 1803). Se creşte în efective reduse, în gospodăriile populaţiei, dar şi în unităţi de stat, din vestul şi centrul ţării şi mai rar în sud (Tulcea).
Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt, dar adânc. Corpul este acoperit cu păr ondulat sau creţ (prevăzut şi cu subpăr). Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari şi semiblegi. Gâtul este scurt, gros şi musculos.
Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării uşor convexă, iar cea a abdomenului lăsată). Şuncile posterioare sunt slab dezvoltate.
Prolificitatea este redusă, între 5-6 purcei la fătare, iar scroafele pe lângă capacitatea de alăptare slabă, prezintă un instinct matern slab conturat.
Este o rasă semiprecoce, însă carcasele sunt cele mai corespunzătoare pentru prepararea salamului de Sibiu.
Nu este pretenţioasă la hrană, mulţumindu-se cu păşunea, unele fructe de pădure dar reacţionând pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate.
Varietatea blondă posedă un grad ceva mai ridicat de ameliorare, faţă de celelalte varietăţi. A fost mult apreciată de localnici pentru calitatea cărnii şi în special a slăninei.”
Pe de alta parte ungurii afirma ca este produsul lor, format in 1883 de catre Arhiducele Jozsef al Ungariei si chiar multe state recunosc acest lucru-Universitatea de Stat din Oklahoma (http://www.ansi.okstate.edu/breeds/swine/mangalitsa/index.htm)
Indiferent de adevar , important este ca sunt persone care au realizat importanta acestei rase si drept urmare au demarat programe de sprijinire a deschiderii unor ferme de Mangalita in Moldova si Muntenia dar si a unui proiect de conservare genetica a acesteia (KOSAROM PASCANI , COOPERATIVA MUNTENIA, SUINPROD si altii…) http://www.mangalita.ro/
Autor: Ing. Narcis Elisei Gache