Conceptul noii PAC 2014-2020 este de a crea un partener între Europa și fermieri. Structura acestei politici este de a realiza un echilibru între alimentație – mediul înconjurător și zonele rurale.

  Pajiștile, fie ele permanente sau temporare, dețin un rol între pilonii mai sus menționați și  participă în mod activ la producția alimentelor în mod indirect prin consumul acestora de către animale. Tot pajiștile îmbunătățesc mediul înconjurător creând un spațiu de conviețuire pentru animale și om; creează un ecosistem protectiv pentru speciile de plante pe cale de dispariție, reprezentând o sursă de conservare în situ, dar și adăpost pentru unele specii de animale, de asemeni, pe cale de dispariție. Ameliorarea zonelor rurale, dar și a celor urbane, nu este posibilă fără spațiu verde, unde cele mai în măsură pentru a realiza acest lucru sunt reprezentate de pajiști, contribuind astfel și la dezvoltarea ambientului.

Provocarea la care este supus patrimoniul pastoral în noua concepție PAC 2014 – 2020 este de a crește competitivitatea economică, dar în același timp de menținere a funcțiilor de protecție a mediului înconjurător.

Managementul resurselor pastorale are un rol deosebit, în sensul că pot reduce emisiile de carbon care duc la încălzirea globablă și a efectului de seră cu rol inhibitor pentru oameni și animale.

Prin urmare, durabilitatea funcțiilor pajiștilor stau la baza unei gestionări a covorului vegetal și a rolului multiplu pe care acestea le au. Vasile Vîntu și colaboratorii menționa în 2004 (România a fost acceptată stat membru a UE în Ianuarie 2007) că pajiștile pot contribui la crearea unui etalon de apreciere a gradului de integrare a agriculturii în structurile europene, concept unanim acceptat de specialiști în perioada 2014-2020. 

Drd. ing. Lucian Ciprian MELUT

Ianuarie, 2013