Protecţia împotriva infecţiilor interne din cadrul unei ferma de vaci

Protecţia internă împotriva infecţiilor constă în măsurile luate într-o fermă pentru a evita sau limita răspândirea acestora la diversele grupuri de bovine. Protecţia internă are în vedere în special epidemiile de boli contagioase sau programele de modernizare a fermelor, dar este necesar să se aplice şi în activitatea zilnică – de exemplu spălarea cizmelor la trecerea dintr-un sector al fermei în altul. Protecţia internă împotriva infecţiilor include de asemenea măsurile de evitare a contaminării cu dejecţii a furajelor şi hrănitorilor.

 Manipularea bovinelor în fermă

Bovinele trebuie permanent mutate dintr-un sector în altul, atunci când efectivul atinge o anumită dimensiune. Viţeii sunt mutaţi în boxe comune, junincile care urmează să fete trebuie aduse lângă vacile în lactaţie, vacile trebuie să intre în repaus mamar şi mutate etc. De aceea, este practic ca sistemul de adăpost trebuie să fie conceput astfel încât mutarea să necesite cât mai puţin personal. De asemenea, structura adăpostului trebuie să permită separarea exemplarelor vulnerabile de restul turmei, în caz de manifestare a bolilor contagioase. Totodată, este recomandat să se crească viţeii iniţial în boxe individuale şi mutaţi ulterior în boxe colective

 Plasarea şi mutarea bovinelor şi a tineretului

Viţeii nou născuţi trebuie plasaţi în boxe individuale curate. Distribuirea arbitrară a viţeilor în boxele din adăpostul pentru viţei creşte riscul de îmbolnăviri. Astfel, cea mai bună soluţie este să se completeze un rând sau bloc de boxe individuale. În acest mod furajarea se face mai eficient şi este mai uşor să se inspecteze frecvent viţeii în perioadele de risc.

Mutarea viţeilor din boxe individuale în boxe colective se realizează mai uşor dacă se efectuează în grup. În acest mod, viţeii mai tineri, mai puţin rezistenţi la boli, nu sunt aşezaţi la un loc cu viţeii mai în vârstă, cu o rată de infestare mai mare. În plus, viţeii mai tineri sunt obişnuiţi cu comportamentul social al grupului din care fac parte şi nu cunosc relaţiile de dominaţie în momentul adăpării şi furajării.

 Animalele bolnave şi sub tratament

În mod normal, nu existe motive de ordin sanitar pentru a împărţi bovinele mature în grupuri. Cu toate acestea, atunci când se implementează programe de modernizare a fermelor sau de luptă împotriva diverselor forme de mastite, poate fi mai eficientă separarea în grupuri.

Directiva Consiliului 92/46/CEE, cu privire la normele sanitare pentru producerea şi comercializarea laptelui crud, laptelui tratat termic şi a produselor pe bază de lapte, prevede că laptele provenit de la vacile afectate de boli cu transmitere la oameni trebuie separat de restul producţiei de lapte.

 Ordinul MAPDR nr. 721 din 18 noiembrie 2009, care transpune această directivă, prevede că fermierul are obligaţia să nu livreze la unităţile de procesare laptele provenit de la vacile bolnave sau suspicionate de a fi bolnave, aflate sub tratament medicamentos sau în perioada de aşteptare după efectuarea tratamentului.

Mai mult, bovinele care prezintă semne de îmbolnăvire sau suferă de boli ereditare, afecţiuni intestinale cu diaree şi febră, precum şi mastite, trebuie separate de restul efectivului.

Este important ca spaţiul pentru aceste animale să fie amenajat astfel încât să continue să primească aceeaşi hrană şi să beneficieze de aceleaşi posibilităţi de întreţinere ca şi restul animalelor. Condiţiile de acces trebuie să fie corespunzătoare, astfel încât animalele bolnave să poată fi mutate şi manipulate cu un efort uman minim. Nu este indicat să se utilizeze boxele de fătare ca spaţii de convalescenţă pentru vacile cu răni deschise, abcese sau alte afecţiuni care dau naştere unor zone purulente. Animalele bolnave şi cele care necesită tratament pentru alte afecţiuni decât cele menţionate trebuie cazate lângă spaţiile cu utilităţi de curăţare şi dezinfectare, amplasate într-un loc circulat de lucrători.

 Alte animale de fermă şi rozătoarele

Rozătoarele (şoareci şi şobolani) constituie factori de răspândire a bolilor. Acestea pot acţiona ca purtători pasivi, transferând bolile animalelor din fermă. În România se utilizează diverse metode de combatere a rozătoarelor; capacanele sunt aşezate de-a lungul pereţilor exteriori ai adăpostului. La substanţele folosite pentru deratizare se adaugă substanţe extrem de amare care împiedică taurinele să le consume.

Bolile pot fi transmise şi prin excrementele altor animale, depuse în furaje. Un exemplu este câinele, purtător potenţial al parazitului Neospora caninum. Prin excrementele depuse în furaje, acesta poate infecta vacile, cauzându-se avorturi.

Sursa: Alexandru Tasedan si Manual 11 vaci Vol I 2009