Fitoprotecţia culturii de rapiţă trebuie să înceapă preventiv, încă înainte de semănat, prin utilizarea seminţelor tratate împotriva bolilor şi a dăunătorilor care pot apărea în toamnă. Cum însă acest tratament nu poate asigura protecţia culturii pe o durată lungă de timp, este necesar ca după răsărirea culturii să se intervină şi cu tratamente foliare.

Tratamentele foliare se fac la semnalarea apariţiei agenţilor de dăunare în cultură.

         Astfel, dacă avem o toamna tarzie, cu temperaturi ridicate dupa rasarire, este posibil sa ne confruntăm cu un atac puternic al puricelui negru (Phyllotreta attra, Psilloides spp.). Aceste insecte rod cavităţi şi perforează frunzele tinere. Plantele atacate, neavând suficientă suprafaţă foliara, vor creste încet si vor intra insuficient dezvoltate în perioada de iarna, fapt care va slabi rezistenţa lor la ger.

         Adulţii apar înca din luna iulie pe flora spontană. Pe rapiţă se instalează imediat după răsărirea culturii. Se hrănesc cam 2-3 săptămani, după care depun ouă. Ouăle pot ecloza până toamna târziu, iar larvele ptrund în plantă pe la baza peţiolului şi rod tunele prin colet până la rădăcină. Prin tunelele respective poate pătrunde apa, care favorizează instalarea agenţilor patogeni şi slăbeste rezistenţa plantei la iernare. Ouăle eclozate primăvara afectează plantele pornite în vegetatie. Larvele se hrănesc in tulpinile fragede, după care ies şi se retrag în sol pentru impupare. 

La prima vedere, larvele puricilor se pot confunda cu cele ale gărgăriţei tulpinilor (Ceurohrynchus napi), numai că apar mult mai devreme şi au capul negru.

Controlul infecţiei larvare se face la sfârşitul lunii octombrie sau început de noiembrie, iar tratamentul poate coincide cu cel pentru viespe.

         Un alt atac, ce îl poate succeda pe cel al puricilor, este atacul viespei rapiţei (Athalia rosae), cel mai periculos dăunător din toamnă pentru această cultură. De obicei larvele apar pe la începutul lunii octombrie, mai întâi la plantele din periferia culturii. Sunt deosebit de vorace şi pot devora în întregime frunzele, lăsând doar nervura principală. Atacul se produce brusc şi durează cam 20 de zile, după care larvele se retrag în sol pentru impupare. Primăvara insecta nu mai prezintă un pericol pentru cultură. În funcţie de atacul celor două insecte, se impun unul sau două tratamente foliare. 

Împotriva puricilor adulţi se poate folosi insecticidul Mospilan 20 SP în doza de 150 g/ha, într-o cantitate de 100-300 L apă.

Împotriva viespei cruciferelor şi a larvelor puricilor recomandăm insecticidul Fury 10 EC, în doză de 200 ml/ha, într-o cantitate de 200-400 L apă. Tratamentul se poate aplica numai pe marginile culturii sau pe toată suprafaţa, în funcţie de faza de evoluţie a atacului. 

Insecticidul Fury 10 EC, este un produs de contact cu efect de şoc. Este deja consacrat pentru aplicare toamna în combaterea viespei. Este compatibil cu fungicidele, de obicei triazolice, utilizate toamna pentru combaterea bolilor. De asemenea se combină foarte bine cu fertilizanţii foliari Brassitrel PRO sau Sulfomax.

 Un alt insecticid potrivit este Nurelle D, un produs complex ce combină două molecule (piretroid cu un organofosforic). Doza este de 0,4 L/ha. Efectul său se manifestă pe o durată mai lungă decât piretroizii simpli, iar spectrul de combatere este mai larg.

         Boala cea mai frecventă, cu infecţie din toamnă, este putregaiul negru al rapiţei (Phoma lingam). Pe frunze apar pete necrotice cu centrul cenuşiu albicios. Prezenţa picnidiilor sub formă de puncte negre pe suprafaţa petelor constituie un indice de recunoaştere a bolii. Primăvara petele apar şi pe tulpini, formând leziuni cu ulceraţii. Atacul pe colet duce la frângerea tulpinilor. Întrucât boala afectează şi întrerupe vasele libero-lemnoase, plantele atacate au creştere înceată şi maturare precoce. O bună protecţie împotriva acestei boli solicită un tratament din toamnă.

Se poate folosi fungicidul sistemic Matiz 250 EW, pe bază de tebuconazol, care are şi efect de regulator al creşterii. Astfel va diminua şi pericolul aparitiei şi alungirii tulpinilor încă din toamnă. Doza de aplicare este de 0,5 L/ha într-o cantitate de 200-300 L apă. Tratamentul se poate face în decursul lunii octombrie. 

        O altă boală care se poate instala pe cultura de rapiţă încă din toamnă este făinarea (Erysiphae spp.). Pe ambele feţe ale frunzei atacate se formează o pâsla albicioasă. Primăvara târziu petele capătă un aspect pulverulent datorită apariţiei fructificaţiior. Patogenul se transmite prin vânt şi apă de ploaie. Boala se întâlneşte în toate zonele din ţară. Pagube mai însemnate produce în special în zonele umede şi în anii cu precipitaţii abundente.

        Tratamentul cu Matiz 250 EW, aplicat toamna, poate preveni şi combate infecţiile timpurii. Dacă totuşi boala reinfectează cultura în decursul primăverii, tratamentul se va repeta cu fungicidul Topsin 500 SC, în doza de 1,5 L/ha.

         Pentru ca plantele de rapiţă să suporte mai uşor temperaturile scăzute din timpul iernii, este necesar ca până la intrarea în repaus acestea să formeze o rozeta de cca. 8 frunze, coletul să atingă lungimea de 2 cm şi grosimea de cca 8-10 mm. Rădăcinile plantelor trebuie să depăşeasca 15 cm profunzime în sol. O fertilizare echilibrată în toamnă va ajuta cultura să ajungă la stadiul corespunzător pentru traversarea cu succes a perioadei de iarnă. 

        Utilizarea fertilizantului Brassitrel PRO contribuie cu un supliment însemnat de bor şi alte microelemente, accelerând procesele de asimilaţie şi acumulare în plante a substanţei uscate necesară unei rezistenţe sporite la temperaturi scăzute.

Summit Agro România