Acoperind aproape în totalitate necesarul pieţei, speciile vegetale sunt capabile de a produce uleiul necesar consumului curent. Cu toate acestea, o mai bună cunoaştere asupra capacităţii acestora de a produce ulei este benefică pentru viitorul apropiat, când se aproximează o creştere a locuitorilor şi implicit necesarul va fi mai mare. În figura 1 este prezentată compoziţia chimică a uleiurilor provenite din diferite specii de plante oleaginoase, privind grăsimile saturate, acidul linoleic şi linolenic, precum şi acidul oleic.

 

 

 

 Fig. 1. Compoziţia chimică a uleiurilor provenite din diferite specii vegetale (%)

 

Calitatea uleiurilor este dată de conţinutul acestora în acid oleic, palmitic, stearic, linoleic, linolenic, conţinut scăzut în glucozinolaţi şi acid erucic, etc.

           

        Revenind la subiectul articolului, anume perspectica seminţelor uleioase în viitor, mă opresc asupra seminţelor de rapiţă (Brassica napus L). Aşa cum se poate observa conţinutul acestora în acid oleic, linolenic şi linoleic are valori de 93%, ceea ce îl face cel mai valoros de pe piaţă. Desigur, cel mai important aminoacid, dintre cei menţionaţi, este acidul oleic. Clasându-se din acest punct de vedere pe podium, dar pe locul 3 după uleiul de şofrănel şi cel de măsline, pe piaţa românească nu există o tradiţie a consumului de ulei de rapiţă.

           

           Vest europenii şi ţările Americii de Nord se pot lăuda oarecum cu această tradiţie a consumului de ulei de rapiţă. De altfel, una din originile plantei de rapiţă este menţionată în literatura de specialitate ca fiind în Canada şi norul Europei.

           

          Fiind o plantă relativ nouă, importanţa acesteia este dată de conţinutul ridicat al seminţelor , în jur de 48-52% la hibrizii nou creaţi care sunt comerciali pe piaţă. Foarte important de reţinut este faptul că în ciuda conţinutului foarte mare de ulei, conţinutul acestora în glucozinolaţi pune piedici în obţinerea unui ulei de calitate.

          

             În acest sens amelioratorii depun eforturi foarte mari pentru obţinerea unor seminţe cu conţinut ridicat de ulei şi conţinut scăzut de glucozinolaţi şi acid erucic. O piaţa de peste un miliard de euro din care 600 milioane euro sunt destinate cercetării şi dezvoltării, caracterizează cultura de rapiţă.

            Ca o scurtă concluzie şi revenind totodată la topicul nostru, sper ca prin acest articol să încurajăm consumul de ulei de rapiţă. Este benefic pentru organism şi cea mai importantă ipoteză dintre recomandările nutriţioniştilor şi a dieteticienilor, este că prin reducerea acizilor graşi saturaţi în alimentaţia zilnică se reduce riscul bolilor cardiovasculare, risc ce poate fi redus prin consumul uleiului de rapiţă în favoarea celui de floarea soarelui spre exemplu.

 

            Trebuie spus că uleiul de rapiţă pe piaţa vest europeană este mai mic decât a celui de floarea soarelui, datorită randamentului mai bun la suprafaţa cultivată şi a conţinutului mai mare în ulei.

 

’’Mens sana in corpore sano’’

(Minte sănătoasă într-un corp sănătos)

 

Septembrie, 2011

Lucian-Ciprian MELUT

Sursa:

1. Seed oils for the future - Samuel L. MacKenzie, David C. Taylor, 1993, Ed. Champaign, Illinois USA

2. The science of the total environement - Van Don Kelaar, 1992, France

3. INS Romania, 2011