Stancariile-Amenajari peisagistice
Rocariile, stancariile sau alpinariile ridica o serie de semne de intrebare incepand chiar cu denumirea acestora, specialistii neputand sa se opreasca asupra unui singur nume. Aceste gradini alpine sunt amenajari realizate utilizand piatra, pietris, roci si diverse plante.
Ce roca ar trebui utilizata, unde ar trebui pozitionata o astfel de amenajare, ce plante se utilizeaza? o serie de intrebari. Iar cu cat utilizarea acestora va deveni mai frecventa si intrebarile vor deveni mai numeroase.
In primul rand trebuie ales locul unde va fi pozitionata o astfel de amenajare. Acest lucru reprezinta o alegere personala, insa putine plante utilizate in rocarii tolereaza umbra, astfel ca locul ales trebuie sa fie deschis, luminos.O rocarie ar trebui sa reprezinte un punct de atractie al gradinii, sa fie un element de sine statator. Astfel, realizarea acesteia pentru a masca anumite parti ale gradinii sau sprijinind un perete al garajului ar trebui descurajata. Deasemenea, si constructia unui „munte” in mijlocul gradinii ar trebui evitata, o rocarie trebuie sa arata cat mai natural si nu asemenea unui „mormant de caine”, la care facea des referire Reginald Farrer, cel mai mare peisagist specializat in amenajarea stancariilor.
Odata ales locul, se trece la alegerea materialelor necesare. Roca aleasa trebuie sa fie o roca locala, care se gaseste in imprejurimi, astfel contribuind in realizarea unui aspect natural al amenajarii. O roca „scoasa din peisaj”, mult prea exotica ar sublinia artificialitatea amenajarii. Din marea masa de roci, doua sunt cele mai utilizate in realizarea unei alpinarii: gresiile si calcarul. Unii specialisti utilizeaza si tuful, cel calcaros in deosebi, intrucat e foarte usor, poros si se pot realiza orificii in interiorul rocilor pentru plantarea florilor. In cadrul centrelor specializate ce comercializeaza roci sub diverse forme, exista o mare varietate, inclusiv roci artificiale, turnate, care pot fi deosebite de roca naturala doar de ochiul specialistului. Astfel ca varietate exista, trebuie facuta doar alegerea corecta, iar alegerea corecta e cea care atinge scopul amenajarii, si-anume o rocarie cat mai naturala si bine incadrata in peisaj.
Un alt aspect ce trebuie luat in considerea se refera la marime. Aceasta trebuie sa fie proportionala cu marimea gradinii. In general 8-10 metri patrati sunt suficienti pentru o rocarie moderna, nu foarte greu de conceput si executat.
Pregatirea terenului reprezinta o etapa foarte importanta in constituirea unei gradini alpine. Spatiul ales trebuie curatat de buruieni, fie ca se alege o metoda manuala sau chimica, eco sau nu. In unele cazuri se recomanda si o excavare pentru a realiza baza gradinii. Pietrele se aseaza incepand din partea joasa si se urmareste fixarea acestora cat mai bine, pentru a avea o constructie stabila.
Dupa realizarea primului nivel este necesara introducerea unui substrat de inradacinare cu o compozitie mixta. Solul trebuie sa ocupe fiecare spatiu liber, imprejurul rocii, sub roca. Acest lucru este important pentru a preveni aparitia inghetului in interiorul substratului, ceea ce ar cauza moartea plantelor. Procesul se repeta pentru fiecare etaj, iar stancaria este gata cand arata a fi gata...totul e in ochii celui ce priveste!
Plantele potrivite pentru o astfel de amenajare sunt in general plante de talie mica, provenite din regiuni alpine si caracterizate prin port tarator, repent sau sub forma de tufa. Se regasesc intr-o mare varietate. Acestea pot fi asociate cu ierburi decorative sau cu plante floricole anuale, pentru a marii perioada de decor a rocariei. Printre cele mai utilizate specii se numara: Sedum, Geranium, Alyssum, Allium, Anemone, si multe altele.
