O categorie aparte de vinuri albe este constituita de vinurile aromate. Obtinerea  acestora trebuie atent urmarita, necesitand un timp mai lung de producere. Vinurile aromate  se obtin din soiuri de struguri destinati acestei categorii de vinuri. Ca de exemplu:  Tamaioasa Romaneasca, Busuioaca de Bohotin, Sarba, Muscat Ottonel-ul, Traminerul sunt soiuri  din care se obtin cele mai bune vinuri aromate si semiaromate. Tehnologia de obtinere a vinurilor aromate are o etapa indispensabila si obligatorie, etapa in care are loc extragerea aromelor din pielita boabelor. Macerarea, cum este denumita din punct de  vedere tehnologic, consta in mentinerea pielitei boabelor in contact cu mustuiala in  vederea distrugerii peretelui celular si eliminarea compusilor de aroma in must. Sa nu se  confunde macerarea cu fermentatia, care reprezinta transformarea glucidelor, din must, in  alcool cu ajutorul levurilor salbatice sau drojdiilor salbatice ce se gasesc pe strugurii.
            Prin urmare, sa trecem la descrierea tehnologiei. Recoltati strugurii in lazi sau cosuri  astfel incat acestia sa nu se preseze. Intr-o bena, desciorchinati si zdrobiti boabele,  lasand pielitele in contact cu mustul circa trei - patru zile. Puteti efecuta si o usoara  sulfitare de maxim 7 - 8 mg/L dioxid de sulf. Aveti grija sa nu administrati prea mult. Aceasta sulfitare are rolul de a intarzia plecarea in fermentatie a mustului, astfel incat macerarea sa aiba loc fara prezenta alcoolului. O sulfitare mai puternica poate conduce la  inactivarea partiala sau totala a levurilor salbatice (asta daca doriti sa utilizati levuri  selectionate). Pe toata durata macerarii, trebuie sa aveti grija ca intreaga masa de  mustuiala  sa fie uniform umezita. De obicei, boasca (partea solida a mustuielii) va tinde  sa urce la suprafata, formand o "caciula". Cu ajutorul unei furci sau teu scufundati si  dezintegrati "Caciula" pentru a o pastra mereu umeda. Uscarea acesteia poate da vinului  gustul nedorit si o aroma nu foarte bine pronuntata a soiului. Dupa cateva zile de pastrare  la macerat, separati mustul si presati masa de mustuiala cu ajutorul unui teasc, mustul transferandu-l in butoiul in care va avea loc fermentatia. Prin presarea in teasc, are loc  o usoara aerare a mustului, fapt ce va conduce la diminuare bioxidului de sulf si activarea  levurilor. Lasati in butoi un gol de circa 10%. Vrana butoiului trebuie acoperita cu un tifon sau cu un fierbator.  Dupa ce fermentatia a luat sfarsit si drojdia s-a depus la fundul butoiului, pritociti vinul  trecandu-l in alt butoi si administratii o cantitate de bioxid de sulf care sa va asigure  o doza de sulf liber de 25 mg/L. Pregatiti o solutie de gelatina de 12 g/hL si  administrati-o in butoi efectuand si o omogenizare in intreaga masa a vinului. Dupa 24 de ore, administrati gelul de bentonita, 60 g/hL, pregatit cu o zi inaninte, si omogenizati.  Dupa depunerea bentonitei pe fundul vasului, trageti vinul dupa depozit intr-un alt butoi  curat si mai efectuati o sulfitare cu o doza de 20mg/L bioxid de sulf.
             Daca vinul obtinut este un demidulce sau chiar dulce il puteti consuma si ca desert, alaturi de o placinta cu branza sau orice desert de sezon.
             In acest mod aveti posibilitatea ca la sarbatorile de iarna sa va puteti lauda cunoscutilor  cu un vin placut, aromat si cu personalitate facut de mana dumneavoastra.
             Cu stima si respect,
                                 Aurelian Lupu 

11.09.2011