Whisky-ul, fie el scotian, irlandez sau american, este produs integral din cereale. In functie de specificul lui, la fabricarea whisky-ului pot fi utilizate una sau mai multe cereale, in diferite proportii. Cele mai utilizate cereale sunt graul, porumbul, secara si orzul.
In prima etapa, cerealele sau amestecul de cereale utilizat sunt macinate este amestecate cu apa, in vederea extragerii amidonului. In prezenta alfa-amilazei si beta-amilazei, molecula de amidon este "rupta" in molecule de
monozaharide fermentescibile. Mustul este insamantat cu levuri, ce au ca scop transformarea monozaharidelor in alcool. Dupa finalizarea fermentatiei, mustul este supus distilarii, iar distilatul obtinut trebuie sa aibe intre 65 si 80% alcool. Distilarea se poate efectua in instalatii tip Charante sau in instalatii continue.
Produsul rezultat este introdus in butoaie de stejar in vederea maturarii si invechirii. Distilatul extrage din doagele butoaielor culoarea si aroma de lemn; totodata distilatul este supus si evaporarii si a proceselor chimice de oxidare. Cu cat distilatul sta mai mult in butoaie, iar incaperea pastreaza particularitatile optime, whisky-ul devine mai bun.
Dupa invechire, whisky-ul este scos din butoaie, diluat cu apa pana la 40% vol alcool si apoi vandut. Trebuie specificat ca nu de multe ori citim etichetele sticlelor de whiskey, pe care le achizitionam din magazine si vedem, ca pe langa alcool de origine agricola si apa, mai sunt mentionate zaharul si caramelul. Caramelul are rolul atat de a indulci, cat si de a oferi distilatului culoarea specifica de whiskey invechit. Astfel ca in ziua, cu buna stiinta dam bani buni pe o serie de produse care nu au vazut lemnul de stejar nici macar o secunda.
Cu respect,
               Aurelian Lupu