Vinul – cultul moderatiei

Vinul este atestat ca existând înca de acum 7-8 mii de ani, însa de doar trei mii de ani istoricii pot sa-i atribuie principalele forme de utilizare. La origini utilizarea vinului a fost în mod esential colectiva si sociala, încarcata de semnificatii culturale. O prima serie de utilitati deriva din însasi modul de constituire a vinului (Garrier G., 1998): folosirea ca bautura revigoranta datorita continutului de apa (vin de soif); folosirea ca produs alimentar, pe cale medicala (vin de force) deoarece continutul de alcool furnizeaza calorii necesare corpului; pentru simpla placere a bautorilor (vin - plaisir) deoarece acizii si compusii fenolici continuti pun în evidenta aromele si savoarea.
La acestea se adauga folosirea simbolica, datorata efectelor fizice ale vinului, cum ar fi uzajul religios începând cu cele mai vechi culte pâna la crestinism. De asemenea este cunoscuta si folosirea onorofica a vinului: vinul acompaniaza toate evenimentele importante din viata sociala, individuala si politica a umanitatii: juraminte, omagii, aliante, tratate, pe parcursul întregii istorii dar si botezuri, aniversari, onomastici, cununii, nunti, înmormântari. Nu în ultimul rând în conduita individuala cotidiana se utilizeaza vinul în scopul socializarii: prietenii, convivialitate si ospitalitate.
În istoria umanitatii gasim indicii ale consumului de vin datând din neolitic, însa referiri legate de utilizarea vinului ca medicament apar în perioada 2200- 2100 î.H. În cea mai veche scriere medicala, o farmacopee sumeriana descoperita în Nipur, în 1910, gasim recomandari de utilizare a vinului în tratarea diferitelor boli. Este mentionata bautura „tabatu”, o bautura medicala babiloniana pe baza de vin amestecat cu apa. Primele aplicatii medicale ale vinului au fost legate de capacitatea sa antiseptica si antiinflamatoare fiind indicat în tratarea ranilor si a infectiilor.
Istoria sociala a vinului înregistreaza si o diferentiere a consumatorilor în functie de clasele sociale. Olivier de Serres face o astfel de clasificare. La Bordeaux se producea un vin de  calitate superioara pentru persoanele cu pretentii si implicit un statut social înalt, spre deosebire de masele de tarani care erau mai mult preocupati de alimentatia zilnica decât de calitatea senzoriala a bauturilor (Martin J.C., 2003).
Odata cu secolul XVII  apar primele cercetari cu argumentari stiintifice asupra proprietatilor vinurilor. Ele subscriu gândirii medicale grecesti pentru care vinul are o mare însemnatate: pentru Theophraste, vinul este sângele pamântului.
Interesul medicilor pentru relatia vin-sanatate face parte din istoria vinului. Termenii stiintifici sunt bineînteles diferiti de cei de astazi, dar mecanismele sunt decelate putin câte putin si devin din ce în ce mai complexe: vinul devine o oglinda a evolutiei societatii noastre (Martin J.C., 2003).
Radicalii liberi au facut subiectul a numeroase studii atât medicale cât si din domeniul oenologic. Compusii fenolici din vinuri, în special vinurile rosii, se caracterizeaza prin capacitatea lor de a bloca radicali liberi ai oxigenului care stau la baza dereglarilor oxidative celulare, aceste alterari antrenând la rândul lor disfunctii foarte grave, cum sunt cele ale celulelor canceroase (Elford si al., 1991), oxidarea lipidelor ce produce arterioscleroza (Esterbauer et al., 1992), etc.
Studiile efectuate asupra relatiei dintre consumul de vin rosu si mortalitatea globala arata o evolutie sub forma curbei J sau U (Sharpe et al., 1988) cu o mortalitate superioara în cazul abstinentilor si al consumului excesiv. Mortalitatea ridicata în rândul abstinentilor este datorata, în cel mai mare procent, bolilor cardiovasculare. Un alt studiu realizat la Universitatea din Nancy, Franta, si publicat în revista Epidemiologia (Renaud et al. 1998) facut pe un numar de 34.014 indivizi, semnaleaza o reducere cu pâna la 40 % a riscului maladiilor cardiovasculare în cazul unui consum zilnic de 2 pâna la 5 pahare de vin rosu, dar de asemenea si o reducere a frecventei cancerelor cu pâna la 20 % în cazul unui consum de 1-3 pahare de vin rosu si cu 30 % în cazul mortalitatii în general. Moderatia, desi tinde spre un model de 2-3 pahare de vin, ramâne un subiect mult mai personal: fiecare individ prezinta o anumita toleranta la alcool. Astfel, acea cantitate care sa aduca un aport favorabil sanatatii organismului depinde de mai multi factori: vârsta, sex, greutate corporala, toleranta la alcool, si nu în ultimul rând marimea paharului. Studiul amintit anterior face referiri la paharele de 12 cL (asa zisele „pahare stiintifice”), care în cazul unui vin cu aproximativ 12 volume alcool determina un consum mai mic de 50 g alcool/zi.
Diferentieri între vinuri, în functie de proprietati si calitatile gustative, s-au facut înca din antichitate. Cea mai recenta tendinta, la care lucreaza specialistii din domeniile oenologie si medicinei este cea de clasificare a vinurilor in functie de actiunea lor benefica asupra organismului, bineinteles doar in cazul unui consum moderat.

Epicurus "Fii moderat pentru a putea gusta din abundenta din bucuria vietii!”

http://www.wineinmoderation.eu/

Otilia Chirita